Onorați oaspeți!

Azi inaugurăm un monument în București.

Evenimentul va fi surprins prin fotografii, filme, iar momentul va rămâne pentru posteritate și va avea o semnificație pentru viitor.

Destinația, scopul a fost atins, dar haideți să vedem drumul parcurs.

Ziua de 4 mai marchează sfârșitul unei perioade de 7 ani, în locul unei perioade de 2 ani, cum era planificat inițial.

Demersurile privind realizarea monumentului au fost înregistrate în 2015 – la 200 de ani după ce pastorul reformat originar de pe malul Târnavei, Sükei Imre, a ținut prima adunare constituantă a consiliului bisericesc sub platanii din grădina Cișmigiu – și ar fi trebuit să fie inaugurat în 2017, când se împlineau 500 de ani de la fondarea protestantismului.

Ce ne spune această întârziere despre drumurile întortocheate ale birocrației, și de multe ori ale politicii, nu se cuvine și nici nu merită să vorbim la o asemenea festivitate, sărbătoare.

Dar cu atât mai mult merită să vorbim despre perseverența comunității locale în viziunea sa, în ciuda faptului că a lipsit la început sprijinul, iar cea mai mare pandemie din ultima sută de ani, de care nu am scăpat nici noi, a făcut prăpăd prin lume, și a adus întârzieri.Și încă nu am pomenit despre faptul că actualele vremuri tulburi pe care le traversăm nu ne dau motive să fim optimiști în această regiune.

La perseverența comunității reformate din București permiteți-mi să adaug și mulțumirile adresate, în primul rând, liderului spiritual, Zsold Béla, care a susținut cu fermitate ca Martin Luther și Jean Calvin să aibă un monument în București.

El nu doar a visat la acest lucru, ci a vegheat asupra înfăptuirii acestui vis. Cum a făcut, de altfel, și predecesorul lui, Sükei Imre, care, după ce a fondat comunitatea reformată, a umblat ani la rând să adune bani pentru biserică. Astfel, s-a edificat biserica acum 200 de ani.

Țin să precizez că, la începutul secolului al 19-lea, în Bucureștiul de atunci multilingvistic și multietnic au trăit maghiari de mai multe secole, cel mai probabil ca descendenți ai curuților, dovadă fiind cartierul Berceni, al cărui nume se referă la fostul general al lui Rákóczi, Bercsényi Miklós.

Se cuvine, deci, să-mi exprim mulțumirea și primarului general al Capitalei, Nicușor Dan, care sărbătorește, astăzi, împreună cu noi și care a înțeles foarte bine că diversitatea este o valoare a unui oraș european.

Acest proiect de 7 ani a progresat în mandatul său, adică în ultimul an și jumătate, mai mult decât în ultimii 5 ani.  Stimate domnule primar general, dragă Nicușor, mulțumesc pentru susținere!

Totodată, îmi exprim mulțumirea față de Guvernul Ungariei, precum și față de domnul deputat, Németh Zsolt, un vechi prieten de-al nostru, care este și el prezent aici.

Sprijinul din Ungaria nu întârzie niciodată când este vorba de împlinirea dezideratelor maghiarilor din România.

Și mulțumesc tuturor celor care, în această perioadă lungă, au contribuit și  au pus suflet la acest proiect.

Sunt convins că toți cei care ne-am adunat aici am vrut ca proiectul să se realizeze și despre acest lucru trebuie să vorbim chiar astăzi.

Stimați membri ai comunității!

Acest monument laudă, în primul rând, munca asiduă a comunității reformate din București. A fost realizat pentru enoriași, dar ni se adresează și nouă, celor care suntem interesați în cunoașterea oamenilor, a comunităților de lângă noi, în dezvoltarea unei relații bune cu ei.

Deoarece acolo unde este prezent Luther și Calvin trebuie să vorbim despre faptul că unul dintre cele mai importante mesaje al protestantismului este conviețuirea bună și pașnică.

Dacă ar trebui să evocăm doar un singur exemplu elocvent din istoria seculară a maghiarilor din Transilvania, cu care au dat un exemplu lumii, a fost Dieta de la Turda din 1568. Atunci nu doar că a luat ființă o nouă biserică în Transilvania, ci s-a consfințit și practicarea liberă a religiei – într-un moment în care, de altfel, în Vestul cultivat, religiile au fost persecutate și să ne gândim doar la istoria tragică a hughenoților.

Protestanții și-au regândit propria lor ființă și locul lor în acele vremuri, și-au regândit relația cu credința creștină, cu semenii lor și și-au regândit obiectivele și misiunea în lume.

Protestantismul a transformat, astfel, lumea în sine, în timp ce a contribuit în mod semnificativ la nașterea spiritului transilvănean.

Esența gândirii transilvane este că suntem diverși și acceptăm acest lucru cu seninătate și pace. Cultura, limba și credința noastră pot fi diferite, dar ne respectăm unii pe alții.

Având în vedere aceste valori, vă propun să ne îndreptăm privirea spre datoria noastră.

Iar cea mai importantă datorie a noastră este ca, începând de astăzi, dacă nu am fi făcut până acuma, să punem în practică ceea ce ne transmite spiritualitatea acestui monument proaspăt inaugurat.

Să ne bucurăm de ziua aceasta, să ne bucurăm de realizarea care ne aduce mai aproape unii de alții.

Vă mulțumesc pentru atenție!