Onorată audiență!

Începând din 1990, pentru cel de al 27-lea an consecutiv, sărbătorim astăzi ziua libertății maghiare, în mod liber, la statuia poetului revoluționar Petőfi. 

Pentru noi, această sărbătoare are o importanță deosebită. Este importantă, deoarece o mare parte a evenimentelor de atunci s-au desfășurat în Transilvania. Este importantă și pentru că alăturarea regimentelor secuiești la Revoluție a avut o importanță majoră, care a contribuit la formarea conștiinței civice maghiare moderne. Este importantă pentru că și formarea națiunii maghiare moderne se află în strânsă legătură cu această luptă pentru libertate și fără de care această construcție cu greu poate fi înțeleasă.  

 De la evenimentele tragice de la Târg-Mureș din martie 1990, momentul 15 martie ne indică foarte clar  gradul libertății și starea siguranței noastre, ne arată dacă avem sau nu condițiile necesare pentru a trăi aici cu demnitate, ca maghiari. 

 Doamnelor și Domnilor!

Avem puține motive pentru care să simțim astăzi o atmosferă pe deplin sărbătorească.  De săptămâni întregi analizez, împreună cu colegii mei, dacă direcția pe care ne aflăm, experiențele pe care le trăim, sunt de fapt începutul unei schimbări nedorite, sau doar o replică negativă a ceea ce credeam cu toții că am reușit să lăsăm în urmă, odată pentru totdeauna.

Un sigur lucru însă, putem afirma cu certitudine: libertatea maghiarilor din Transilvania se află într-o situație mai bună decât cu 26 de ani în urmă, dar mai precară decât era în urmă cu un an. Realitatea ne arată că, în ceea ce privește sentimentul nostru de libertate, astăzi, avem mai degrabă motive de tristețe și îngrijorare, decât pentru a sărbători.

În spațiul public, predomină astăzi disputele privind ideea de libertate și siguranță, plasate în contradicție, de parcă siguranța ar trebui să ne fie oferită în detrimentul ideii de libertate.

Astfel, devine legitimă întrebarea dacă este nevoie sau ne este permis, să sacrificăm libertatea pe altarul siguranței? Și invers: există oare cu adevărat libertate fără siguranță?

Răspunsul nu este deloc simplu și nici nu poate fi! 

Dragi prieteni!

O comunitate care nu se simte în siguranță, nu poate fi pe deplin liberă, și niciun om nu poate fi pe deplin liber, dacă nu se simte în siguranță.

Însă experiența ultimilor patru ani, din nefericire, ne arată că sentimentul de siguranță al comunității maghiare s-a zdruncinat. Au apărut noi tipuri de amenințări, s-au intensificat manifestările anti-maghiare, pe care le credeam demult încheiate, iar naționalismul distructiv, alimentat de ură, a revenit în actualitate.

Dispoziția noastră colectivă este afectată de incorectitudinile experimentate la diverse nivele: proiecte de lege, abuzuri instituționale, sau accentuarea sentimentului de ură și stigmatizare socială promovată de mass-media. Nu încetăm să ne exprimăm uimirea pentru tot ceea ce se întâmplă. 

Deși nu îl vedem, știm foarte bine cine este dușmanul. Nu îl vedem, deoarece, îmbracă mereu noi forme, are mereu o nouă față. Nu îi vedem adevăratul chip, simțim însă, că este extrem de hotărât, nu vrea să se oprească. Constatăm, în același timp, că folosește instrumente moderne, cu efect de bumerang: dacă îndrăznim să vorbim despre ceea ce simțim cu adevărat, atunci cuvintele, oricât ar fi de corecte și adevărate, se întorc împotriva noastră. Una dintre urmări este aceea că, cei care niciodată nu au încetat să creadă în rolul și rostul justiției, au invocat doar exercitarea distorsionată a ei, sunt declarați critici ai sistemului judiciar. Da, este mult mai dificil să facem față noilor forme de ofensivă, întrucât acestea, deseori, nu apar în plan politic, ci sunt ascunse în spatele instituțiilor independente. Trebuie să recunoaștem că nimic din toate acestea nu este întâmplător, ci foarte bine planificat.

 Stimată comunitate iubitoare de libertate!

 Trebuie să luăm atitudine și să admitem, că noi, în aceste condiții, trebuie să ne apărăm drepturile. Și trebuie să ne redobândim și pentru a mia oară, dacă este necesar, ceea ce știm cu siguranță că ne aparține.

Un lucru este cert: UDMR nu poate fi intimidată. Nu renunțăm și nu ne ascundem din calea amenințărilor.

Chiar și în această perioadă dificilă trebuie să ne susținem dreptatea și să adoptăm o atitudine fermă împotriva nedreptăților care ne afectează. Suntem convinși că, atât timp cât solidaritatea  comunității maghiare consolidează puterea noastră de a lupta,  avem datoria de a adopta o poziție fermă împotriva oricăror abuzuri.  

Pare o luptă cu morile de vânt? Da, adesea, poate părea astfel. De aceea nu ne miră faptul că, mulți dintre noi devin irascibili, nemulțumiți și impulsivi. Îi înțelegem că au ajuns la capătul răbdării, că îi încearcă un sentiment de dezamăgire profundă. 

Știam prea bine și în urmă cu 26 de ani, că nu va fi ușor să luptăm pentru drepturile noastre, să le negociem pe acestea cu susținătorii statului național. Și am ajuns să fim dezamăgiți, deoarece credeam că odată ce am intrat în Uniunea Europeană, vom reuși să punem capăt disputelor și  neînțelegerilor asupra a ceea ce ne revine. Încetul cu încetul s-a demonstrat pe toate planurile că, odată ce scopul a fost atins, UE și-a deschis porțile, în această țară s-a instaurat falsul concept că totul este permis; pentru că Europa oricum nu se va implica, are destule probleme, nici ea nu stă prea bine la capitolul libertăți!

Dar vă propun totuși să fim realiști, să nu ne pierdem încrederea.

Să îndrăznim să credem că totuși au avut loc unele schimbări în bine. Să credem că triplul concept al egalității, libertății și fraternității nu a fost pe deplin zdruncinat, nici în această țară, nici în Europa, de către intoleranța și contradicția tot mai accentuată dintre diversele comunități.

Pentru că ceea ce se întâmplă pe continent, are efect direct asupra noastră, asupra libertății noastre și asupra păcii din interiorul societății noastre. Să nu avem impresia că intensificarea disensiunilor  interetnice de la noi nu are legătură cu evenimentele actuale din Europa.

Dar atâta vreme cât identitatea noastră maghiară se află în pericol, nici libertatea noastră nu va fi deplină. Prin periclitarea identității naționale și contestarea dreptului de folosire a limbii materne, se pune sub semnul întrebării libertatea umană în sine. Fiindcă cei care nu beneficiază de siguranța celor mai importante elemente ale identității lor naționale, a limbii și culturii lor, nu se pot considera oameni liberi. Iar această recunoaștere face parte din moștenirea, morala și mesajul luptei maghiare pentru libertate de la 1848. Libertatea, dragostea pentru libertate, reprezintă valorile noastre comune, pentru că noi nu iubim libertatea noastră împotriva libertății celuilalt.   

Nimeni nu poate fi liber cu adevărat, atât timp cât omul sau comunitatea din imediata sa vecinătate nu au libertatea necesară, atunci când se află în pericol factorul  determinant al libertății sale etnice. Toate națiunile Europei Centrale și de Est trebuie să învețe să ia în considerare acest aspect. 

Mesajul pe care îl transmitem prietenilor noștri români este următorul: libertatea noastră nu afectează cu nimic libertatea voastră. Prin libertatea noastră de a rămâne în continuare maghiari pe pământul nostru natal, al părinților noștri, nu periclitează în niciun fel libertatea lor, a românilor.

Nu este o crimă să îți iubești propria națiune, dar trebuie să știi cum să o iubești, astfel încât să nu fie în detrimentul celuilalt. Acest lucru nu necesită îndelungi explicații, nici aici în Partium și nicăieri în Transilvania.

A venit vremea să învățăm, acum, în secolul 21, ca nu este împotriva nimănui faptul că ne iubim limba maternă, cultura și națiunea. Dacă reușim să alăturăm aceste valori, vom vedea că au loc suficient una lângă cealaltă. Iar dacă valorile pot coexista, atunci și noi, purtătorii acestor valori trebuie să putem coexista în pace, libertate și egalitate. Acesta poate fi planul nostru comun de viitor, dragi prieteni!

Să ne construim viitorul împreună, fără a ne contesta reciproc libertatea, fără a considera națiunea celuilalt un pericol. Respectându-ne reciproc limba, cultura și identitatea națională, consolidăm ideea noastră de libertate, iar cu cât avem mai multă libertate, cu atât mai puternică va fi și încrederea reciprocă, fără de care nu există comunitate de succes, nu există nici familii și nici prietenii de succes, nu există orașe prospere dar nici țară de succes. Atunci cum ar putea exista o națiune de succes, fără încredere și fără libertate?!

Știu că nu a fost mereu așa, de-alungul istoriei. Știu că nu este ușor să depășim traumele trecutului, este dificil să renunțăm la stereotipuri.

Dar nimeni nu mă poate convinge că este imposibil! Nimeni nu mă poate convinge că nu merită! Dar, mai ales, nu mă poate convinge nimeni că nu ar fi permis! Aceasta este misiunea noastră astăzi!

Onorată audiență, doamnelor și domnilor!

Trebuie, în primul rând, să creăm pacea statornică în interiorul comunității noastre. Este foarte important să nu ne războim unii cu alții, să nu stârnim conflicte între noi, deoarece prin asta îi întărim în convingeri pe cei care sunt împotriva noastră. Noi, membri comunității maghiare și liderii politici, nu trebuie să ne învingem unii pe alții, noi împreună trebuie să conducem comunitatea spre succes. Aceasta este cheia, rolul major al solidarității. 

Și azi trebuie să luptăm pentru năzuințele de la 1848, dar și pentru cele din 1989.  La fel ca atunci, doar cei curajoși găsesc și astăzi puterea necesară. Trebuie să ne amintim că acolo unde dezbinarea ia locul solidarității, nu există o comunitate puternică. Trebuie să continuăm să urmăm drumul început, trebuie să acționăm în interesul familiilor, însă numai căutând împreună  oportunitățile de menținere a păcii și solidarității. De fapt, acesta este mesajul zilei de 15 martie. 

Ne asumăm sarcina de a fi alături de comunitatea noastră, la fel cum ne-am asumat această responsabilitate și în urmă cu 26 de ani. În perioada următoare, activitatea UDMR va fi bazată în egală măsură pe principiul protejării și reprezentării, pentru ca membrii comunității noastre să nu ducă lipsă de libertate și siguranță.