Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, susținut astăzi în cadrul dezbaterii privind proiectul de lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon

13.05.2020 | Actualitate politică
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, susținut astăzi în cadrul dezbaterii privind proiectul de lege pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon

Pe ordinea de zi de astăzi avem un proiect de lege cu o tematică grea, despre care eu, personal, aș fi vrut, și cred ar fi fost bine, să nu discutăm acum. Expunerea de motive și intervențiile colegilor de până acum m-au convins că o dezbatere rațională despre acest subiect - care sentimental ne plasează pe poziții diferite, diametral opuse - nu este posibilă.

Ceea ce în trecut, cu un secol în urmă, pentru națiunea română a fost o bucurie imensă -  și pot să înțeleg acest aspect – pentru națiunea maghiară și pentru maghiarii din România a fost o pierdere uriașă și o tristețe imensă.

Această stare de fapt nici unii, nici alții nu o mai pot schimba prin astfel de dezbateri și votând acest proiect de lege. Trecutul este și va rămâne în urma noastră. Desigur, cunosc și eu acea vorbă care spune că nimic nu este mai incert decât trecutul și cu trecutul se poate manipula la nesfârșit viitorul. Și totuși, am convingerea că, în această instituție, în Parlamentul României ar fi mult mai util, mult mai pragmatic, mai aproape de adevărul de azi și de cel de mâine, dacă am căuta și dacă am găsi fapte care ne apropie și nu subiecte, care ne despart. Astfel de  fapte se regăsesc în prezent și în viitor, și mai puțin în trecut.

Aici, de la tribuna parlamentului ar trebui să cultivăm și să construim politica speranței; ar trebui să ne preocupe viitorul, perspectiva timpului care poate fi modelat de noi, care va da fiecărui cetățean speranța că ziua de mâine, cu toate aspectele ei, va fi mai bună decât ziua de ieri. Prin acest proiect de lege nu veți schimba nimic în ceea ce privește trecutul, modul de înțelegere al timpului trecut, dar nici nu veți nutri speranța că viitorul apropiat sau mai îndepărtat va fi altfel, mai bun, mai sigur, cu mai puține incertitudini decât ziua de ieri.

Pe de altă parte, majoritatea – în cazul nostru majoritatea românească – este întotdeauna responsabilă de minoritate – în cazul nostru, de minoritatea maghiară din România. Cu Transilvania v-ați îmbogățit și cu noi, cu moștenirea noastră culturală, cu trecutul nostru, cu tot. Condițiile în care trăiește o minoritate, de felul în care se simte pe pământul natal, depinde, în primul și în primul rând, de dumneavoastră. Noi, cei care am rămas în România, am acceptat că această țară este și țara noastră, este și căminul nostru și aici vrem să construim viitorul copiilor noștri.

O majoritate puternică, sigură pe sine, o majoritate fără remușcări, niciodată nu își demonstrează puterea în mod ostentativ, nu creează intenționat situații în care celălalt se simte umilit, ofensat și este batjocorit, stigmatizat așa cum s-a întâmplat în ultimele săptămâni cu comunitatea maghiară din România.

Până la urmă se pune întrebarea: ce vreți să demonstrați cu acest proiect? Si cui vreți să demonstrați?

Am citit în expunerea de motive și am auzit și în dezbatere referiri la Ungaria!

Oameni buni, granițele au fost trasate acum mai bine de o sută de ani. Mulți maghiari au ajuns să trăiască în afara granițelor Ungariei, cum mulți români au ajuns să nu trăiască în interiorul granițelor României. Dar ei, românii, indiferent unde trăiesc, în ce țară, totuși aparțin națiunii române. Si este firesc acest lucru. Cum este la fel de firesc că maghiarii aparțin națiunii maghiare, indiferent unde trăiesc. Există solidaritate națională, există responsabilitate, dar aceste aspecte nu se îndreaptă împotriva nimănui.

Astăzi lucrurile sunt extrem de clare în Uniunea Europeană și în Alianța Nord-Atlantică. Realitatea acestor decenii a demonstrat, de câteva ori, că există atât de multe interese comune în regiune, încât viitorul ar putea fi gândit împreună, ar trebui gândit obligatoriu împreună.

Astăzi degeaba v-aș ruga să respingeți acest proiect de lege absolut inutil și total contraproductiv. Constat că încă nu s-a terminat competiția lansată acum trei săptămâni de președintele Republicii; competiție prin care aveți impresia că, dacă săptămânal veți demonstra că sunteți anti-maghiari, ați rezolvat, automat, toate problemele României.

Astăzi vom primi cu demnitate și acest mesaj al dumneavoastră, așa cum v-ați obișnuit. Vom ști să marcăm în sufletele noastre acest moment și vom argumenta în continuare pentru relații echilibrate între români și maghiari, așa cum am făcut în ultimii 30 de ani. Vom construi politica speranței și credința că și în această parte a Europei, la un moment dat, va domina respectul reciproc în loc de respingere, va domina empatia reciprocă în loc de refuzul permanent și că va veni și acea zi, când vom găsi momentele care pot fi sărbătorite împreună, care ne vor apropia și nu ne vor îndepărta pe unii de alții.

Desigur, grupul nostru va vota împotriva acestui proiect de lege absolut inutil.

Atenție! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.