Doamnelor și domnilor, Dragi prieteni,

08.11.2016 | Alegeri parlamentare
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Doamnelor și domnilor,  Dragi prieteni,

Doamnelor și domnilor, Dragi prieteni,

Începem campania la Cluj din mai multe motive.

Nu avem nici un document oficial care să spună că acest oraș, Clujul, ar fi capitala Transilvaniei. Însă acest lucru este un fapt cert, de sute de ani”, a afirmat la acea vreme, Kós Károly. Și, într-adevăr, este vorba despre capitala acelei Transilvanii căreia îi este dedicată și campania noastră electorală. Și miza acestor alegeri parlamentare este, evident, viitorul Ardealului, într-un sens foarte larg al cuvântului. Iată, spunem că Transilvania este viitorul - și deja s-a creat o mare vâlvă în jurul campaniei noastre, o vâlvă mai mare decât în campaniile precedente. Deci, prezența noastră astăzi, aici, are un motiv bine întemeiat, dar, din păcate și evenimentele din ultimele săptămâni sunt motivul pentru care am decis să organizăm manifestarea de lansare a campaniei electorale la Cluj. Cu toții știm ce s-a întâmplat cu Anna Horváth. Mă bucur că ea este azi alături de noi. Îi mulțumesc că ne-a vorbit în calitate de gazdă a acestui eveniment. Chiar dacă i s-a interzis să își exercite funcția de viceprimar, situația rămâne  neschimbată: Anna continuă să fie lider al acestei comunități. Dacă am fi ales locul de desfășurare a evenimentului în funcție de orașul în care au avut loc cel mai recent atacuri nefondate la adresa membrilor, politicienilor comunității noastre, atunci puteam să alegem și Târgu Mureș. Tocmai în aceste zile, DNA lansat acuzații împotriva lui Zsolt Tamási, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic, un om care se bucură de tot respectul comunității și împotriva inspectorului școlar județean, Ștefan Someșan. Vina lor este că au înființat o școală nouă, cu predare în limba maghiară. Anul acesta, pe 15 martie, a fost învinuit pe nedrept de către DNA Árpád Antal, înainte de 23 octombrie Anna Horváth. Anul trecut, pe această listă s-au regăsit Róbert Ráduly, Domokos Szőke, Csaba Borboly, János Mezei, Zsolt Nagy, Attila Markó.  Am avut parte de patru ani foarte dinamici…..însă de un dinamism aparte...

În urmă cu 27 de ani ne-am angajat să luptăm pentru drepturile minorității maghiare. Să luptăm pentru obținerea acestor drepturi care, odată obținute, trebuie să le protejăm dacă sunt în pericol de a fi anulate. Crearea siguranței comunității maghiare – de 27 de ani acesta este obiectivul nostru major. Iar acum este, din nou, de foarte mare actualitate, pe măsură ce constatăm că nu numai procesul de extindere a drepturilor noastre a fost oprit, dar și rezultatele obținute se află în pericol. Încetul cu încetul, pentru fiecare sărbătoare națională maghiară sunt lansate acuzații nefondate, învinuiri, hărțuiri ale vreunui lider al comunității maghiare. Altfel spus, dacă vreți, înaintea fiecărei campanii primim câte o atenționare. Suntem atenționați să nu fim foarte activi, să nu comentăm prea mult, că altminteri vom avea de suportat consecințe. Înțelegem mesajul, suntem atenți la semnale, statutul de minoritari ne-a învățat această lecție. Mulțumim pentru avertismente, dar trebuie să se știe un lucru foarte clar: efectul acestor amenințări indirecte va fi tocmai contrar. Nu ne vom da la o parte. O să continuăm lupta noastră. Aceste avertismente, aceste hărțuiri, vin să ne întărească și mai mult. Nu vom da înapoi!

Trebuie să exprimăm foarte clar un lucru, atunci când vorbim despre miza alegerilor, contextul social și sarcinile noastre. Astăzi există numai deznădejde și revoltă în sufletul oamenilor. Și noi, la rândul nostru, suntem dezamăgiți și revoltați. Suntem revoltați pentru că sunt aduse acuzații nefondate comunității maghiare. Nu sunt aplicate legile aflate în vigoare. Ba mai mult, se împiedică exercitarea anumitor drepturi, prin tot felul de decizii judecătorești. Nu avem posibilitatea de a folosi simbolurile noastre naționale și limba maternă. Și suntem deznădăjduiți pentru că, din păcate,  se pare că instrumentele politice și-au pierdut puterea. Acestor fapte li se mai adaugă și deznădejdea generalizată la nivelul societății românești, pentru că toată lumea s-a așteptat la mai mult decât a primit în ultimii 27 de ani. Părerea oamenilor, a opiniei publice despre Parlament și despre viața politică, elitele politice, este catastrofală. Și putem să enumerăm multe motive pentru care persistă starea aceasta catastrofală, motivele le cunoaștem cu toții. Parlamentul nu își îndeplinește în totalitate niciuna din funcțiile sale. Nici cele legislative, nici de control. Decizia politică trebuie readusă în Parlament, altfel este minciună curată când vorbim despre statul de drept. Este interesul nostru vital ca această țară să redevină un stat de drept. Deoarece, dacă valorile fundamentale sunt definitiv încălcate, dacă deciziile politice nu sunt luate de liderii aleși, dacă legile nu sunt implementate și aceste lucruri sunt lipsite de consecințe, dacă funcționarea societății este reglementată de legi foarte flexibile, atunci nu există puncte de reper. Dacă sunt încălcate drepturile la libertate - și acest lucru este resimțit întotdeauna de o comunitate minoritară - atunci existența acesteia ca o comunitate, este periclitată.

Țara se află în impas.

Mă întreb cum putem noi să contribuim la schimbarea acestei imagini pentru ca aceasta să se îmbunătățească? Ce putem face ca Parlamentul să nu mai fie considerat de societate drept locul în care se află politicieni incompetenți, leneși și egoiști. Eu cred că se pot face schimbări în acest sens. Protejând bunul public și situând interesul comun în fața tuturor lucrurilor, vom reuși. Aceasta este responsabilitatea noastră. Trebuie să reprezentăm acele valori fără de care nu există democrație parlamentară, nu există libertate, nu există siguranță și nu există bunăstare. Și nu există trai decent.

În perioada următorului mandat va fi și anul 2018, anul în care se vor aniversa 100 de ani de la Marea Unire. Nu ne este indiferent în ce stare sufletească am putea să fim martori la acele aniversări, cum ne va vedea majoritatea, cum ne vom raporta la noi înșine. Un secol este un timp foarte îndelungat. Este vorba de patru generații. Străbunicii, bunicii, tații noștri și noi. Patru generații. Acel moment, 1918, a însemnat o pierdere pentru noi. Nu se poate, nu merită cântărită durerea provocată de acea pierdere. Poate că pierderile pot fi cuantificate, dar durerea, cu siguranță că nu. Nu poți să uiți și să treci peste durerea aceea nici într-o sută de ani. Dar așa cum a reușit generația lui Karoly Kos, generația lui Aron Marton, Geza Szocs și Geza Domokos, să treacă peste acele momente dificile, așa trebuie să reușim și noi: să încetăm să ne plângem și mai bine să acționăm, să muncim, să construim!

Să ne planificăm viitorul în această țară ca maghiari, ca o comunitate maghiară. Și noi la fel, ca generațiile dinaintea noastră, spunem că trebuie și se poate și trebuie să ne concentrăm pe valori, pe valorile transilvane, merită construit un viitor aici, în această țară. Pentru că valorile transilvane sunt toleranța, înnoirea și mândria.

Nici după 100 de ani nu ne poate cere cineva să sărbătorim un eveniment care ne-a împins în această existență, de membru al unei comunități minoritare. Însă este ceva care ne  putem solicita reciproc: respect, toleranță, înțelegere față de celălalt, respectarea promisiunilor, răbdare. În orice societate, majoritatea este responsabilă și de soarta minorităților conlocuitoare. Majoritatea română este responsabilă pentru modul în care se simt minoritățile autohtone, pentru siguranța lor, a copiilor lor, a trecutului și viitorului comunităţii. De aceea afirmăm cu toată responsabilitatea și azi faptul că, dacă principiile Rezoluției de la Alba Iulia sunt baza juridică și morală a României moderne, atunci respectarea promisiunilor formulate atunci este obligatorie. Pentru că atunci s-a vorbit în acea Rezoluție, despre egalitate în drepturi pentru minoritățile autohtone, în privința învățământului, administrației publice și justiției. S-a promis în afara acestor egalități în drepturi și folosirea limbii materne în toate domeniile vieții publice, lideri proprii, aleși de comunitățile naționale. Atunci acestea nu au fost simple promisiuni ci litere de lege, iar acestea trebuie incluse într-o nouă Constituție. Acesta este obiectivul nostru.

În o sută de ani s-a încercat permanent, prin diverse instrumente și cu intensitate diferită,  asimilarea minorității maghiare. Crearea unui stat național omogen din punct de vedere etnic devine, încet, un vis de 100 de ani. Însă visul nostru de 100 de ani este ca  maghiarii din România să fie recunoscuți ca factori constituanți ai acestei țări. Unii vor omogenitate, noi vrem diversitate. Un antagonism vechi de un secol. La 11 decembrie trebuie să arătăm că noi suntem, continuăm să fim aici și vrem să rămânem pe aceste meleaguri, ale străbunilor noștri. Vrem să creăm valori, la fel cum au făcut și strămoșii noștri. Dorim să păstrăm și să promovăm identitatea noastră culturală și lingvistică, nu doar în intimitatea cercului restrâns al familiei, ci și în relația noastră cu statul, în toate domeniile vieții sociale, culturale, economice. Aceasta este marea provocare la care trebuie să răspundem zi de zi: prin munca, deciziile și viața noastră, iar la nivel politic, prin prezența noastră în Parlament, acolo unde se iau deciziile care influențează și viața noastră. Noi spunem foarte clar, Transilvania este viitorul. Acesta nu este doar un slogan, noi suntem convinși că ce este bun pentru maghiarii din Transilvania este bun și pentru  români și pentru sași și pentru celelalte naționalități. Ce este bun pentru Transilvania este bun și pentru România. Transilvania este inima și plămânul acestei țări. Transilvania este motorul României, Bucureștiul este capitala, centrul, capul țării, indiscutabil. Deși mi se pare acest cap, deocamdată, cam deformat. Dar există posibilitatea de a schimba aceste lucruri. În loc de principiul subsidiarității avem centralizare. În loc de autonomie avem decizii luate la centru fără să fie luate în considerare realitățile comunităților locale. La aceasta ne referim când spunem că trebuie să rămână mai mulți bani la nivel local, pentru a nu trebui să mergem să cerem mereu de la bugetul central. Despre asta e vorba în campania noastră, despre care șeful statului și premierul spun la unison că obiectivele UDMR, campania sunt provinciale. Și vreau să spun aici că atât șeful statului cât și premierul, de fapt, au origini în Transilvania. Deci ei au văzut oamenii din Ciuc bătându-se cu bucureștenii numai la televizor. Mă refer la hochei, evident.

Dar dacă trebuie să acceptăm opinia domniilor lor, că, într-adevăr, campania noastră și programul nostru sunt provinciale, atunci acceptăm. Dacă dezvoltarea Transilvaniei înseamnă provincialism, atunci ne asumăm această etichetă. Dacă noi spunem că dorim să dezvoltăm mai departe un lucru care funcționează bine pentru ca acel lucru să funcționeze și mai bine și să contribuie și mai mult la bugetul central de unde se pot reîmpărți acele sume, atunci acceptăm, și spunem da, noi suntem provinciali. Dacă este provincialism faptul că noi vrem bunăstarea cetățenilor din Transilvania, atunci da, UDMR își asumă cu mândrie statutul de provincial. România nu are obiective strategice, o direcție bine stabilită, plutește în derivă, în mijlocul diferitelor crize. Economia nu este tocmai neperformantă, dar este capabilă de mult mai multe rezultate dacă ar exista o strategie clară, un proiect de țară concret și bine conturat. În această campanie toată lumea va promite marea cu sarea. Vin tot felul de oameni, care spun tot felul de lucruri. Se văd deja semne clare în acest sens. Noi însă, UDMR-ul, nu dorim să ne aventurăm. Suntem realiști, nu ne hazardăm și nu promitem lucruri care nu se pot realiza. Noi avem un plan de acțiune foarte concret. Ceea ce spunem noi în această campanie face parte dintr-o strategie pe termen lung. Pentru că ce alt obiectiv poate fi mai bine structurat strategic decât dezvoltarea calității învățământului? Ce anume crește competitivitatea unei țări dacă nu faptul că are tineri performanți? Ce dorim să facem noi? Ceea ce am spus: învățământ de calitate, centrat pe copil, mai puține teme pentru acasă, reducerea materiei de studiu, mai puține ore de studiu și mai multe ore practice, mai multă atenție acordată copiilor, mai mult respect pentru cadrele didactice, învățământ profesional mai bine direcționat. Ce alt obiectiv poate fi mai bine structurat strategic decât dezvoltarea infrastructurii rutiere? Cum ar putea funcționa la parametri înalți o țară în care transportul rutier se desfășoară în condițiile din secolul 20, iar cel  feroviar ca în secolul 19 – deși atunci măcar trenurile circulau la un interval de timp regulat. Ce alt obiectiv poate fi mai bine structurat strategic pe vremea unei crize globale alimentare, decât dezvoltarea rurală și sprijinirea micilor fermieri? Ce propunem? Mai multe finanțări, condiții mai bune pentru tinerii care doresc să își înființeze o gospodărie familială. Și exemplele ar putea continua. Însă noi nu ne putem asuma numai găsirea soluțiilor corecte și viabile pentru toate problemele cu care se confruntă societatea. Mai presus de toate astea nu ne dorim altceva, decât să reprezentăm interesele tuturor cetățenilor din comunitatea noastră. Pentru aceasta avem nevoie de o nouă Constituție, incluzând autonomie locală, drepturi pentru minorități, recunoașterea comunității maghiare ca factor constituant al statului. Avem nevoie de o reprezentare puternică a drepturilor minorităților. Avem nevoie de a câștiga mai mult respect pentru comunitatea noastră. Dar poate că toate acestea nu sunt de ajuns. Pentru că noi trebuie să fim foarte atenți și să vedem și ce se întâmplă cu statul de drept în România, dacă sunt încălcate principiile  și valorile statului de drept, la fel cum am procedat și în anii trecuți, când am elaborat rapoarte paralele și, pentru a remedia situația, am încercat să găsim parteneri de dialog în forurile internaționale.

Iar în ceea ce privește aliații noștri, eu cred că noi am încercat, de-a lungul anilor, să întindem o mână și să încercăm să cooperăm cu diverse organizații și partide politice. În 2016 am luat câteva decizii importante. Nu ne-a fost ușor în niciuna dintre situații: nici atunci când am decis să continuăm parteneriatul și solidaritatea cu PCM și nici atunci când am decis să dăm o nouă dimensiune acestui parteneriat, prin oferirea unui loc eligibil colegului nostru din diaspora internă. pe listele noastre de candidați din județul Harghita. Nici în această campanie nu ne putem permite luxul de a nu face tot posibilul atunci când vine vorba despre cauza noastră comună. Și mă bucur că dumneavoastră sunteți alături de mine și mă susțineți.

Permiteți-mi la final, doamnelor și domnilor, să fac o comparație. O analogie dacă vreți. Imaginați-vă o pasăre care are tot ce îi trebuie. Are pene, are aripi, tot. Știe să zboare, este o pasăre liberă. Dar dacă la un moment dat își pierde o aripă, o vreme mai poate supraviețui, dar cu siguranță nu mai poate zbura. Cel mult se zbate pe loc. Mai mult, poate supraviețui și dacă cineva îi taie și cealaltă aripă. Nici măcar nu se va zbate, doar va sta într-un loc. Dacă va primi mâncare și apă, cu siguranță va mai supraviețui o vreme, dar  nu va mai zbura niciodată. Nici să se deplaseze nu va mai putea. Va putea doar să viseze că va zbura cândva.

Doamnelor și domnilor, și noi ne aflăm puțin în situația asta. Nici noi nu vom supraviețui mult dacă stăm pe loc, doar dacă existăm. Ne dorim, vrem să zburăm. Trebuie să avem convingerea că ne vom putea păstra aripile, că ne vom putea păstra această minunată capacitate de a visa, de a crede că avem un viitor și că putem construi un viitor comun pentru noi toți, în Transilvania și în România.

Eu mă bucur, doamnelor și domnilor, că ați venit aici, azi, într-un număr atât de mare la acest eveniment, împreună cu liderii voștri. Eu știu că, în pofida tuturor dezamăgirilor, a supărărilor pe care le-ați trăit, pe care le trăiți, aveți în continuare convingerea că vom putea avea un viitor în această țară, pe de o parte, pentru că aveți convingerea că speranța este mai presus de orice deznădejde sau supărare. Pentru că parteneriatul, colaborarea, construirea în comun a comunității sunt mai importante decât dezbinarea.

Avem aproape de 30 de zile în care să spunem, încă o dată, clar și răspicat, adevărul nostru.  Iar aici fiecare își are contribuția lui, fiecare are sarcina lui de care trebuie să se achite până în momentul alegerilor parlamentare. Este nevoie de fiecare dintre voi. Și cei care nu își mai continuă cariera politică și cei care își încep acum cariera politică au această sarcină. Este nevoie de noii primari și consilierii locali, de  susținătorii și voluntarii care își fac treaba indiferent de condiții. Transilvania este viitorul!

Pe 11 decembrie maghiarii din România au o alegere de făcut. E foarte clar ce trebuie să aleagă. Dacă vor să trimită în Parlament oameni care vor lupta pentru interesele noastre și vor reprezenta Transilvania sau o altă alegere este să lăsăm să decidă alții soarta noastră, în locul nostru. Și acele persoane poate că nu consideră Transilvania un loc important. Consideră că la București se pot rezolva tot felul de lucruri, inclusiv acele lucruri care ne privesc pe noi.

Aceasta este miza alegerilor parlamentare.

Am încredere în înțelepciunea maghiarilor din Transilvania și am convingerea că, pe 11 decembrie, vor opta pentru o reprezentare puternică în Parlament.

Știu că dacă vom transmite acest mesaj și în cel mai îndepărtat colț al  Transilvaniei, atunci rezultatul alegerilor va fi un succes.

Împreună vom reuși. Numai împreună vom reuși!

 

Atenție! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.