Kelemen Hunor

"După dispariţia PUNR şi a PRM, extremiştii s-au împrăştiat în toate partidele"

22.04.2014 | Actualitate politică , alegeri europarlamentare
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


- UDMR se întoarce la guvernare după doi ani, într-o coaliție cu PSD, de data asta. Care sunt liniile roșii ale UDMR în acest mariaj?

- Relația necesită o paranteză scurtă. Noi am început discuțiile cu USL în 2012, înainte de alegeri, și am ajuns la concluzia, împreună cu Victor Ponta și Crin Antonescu, că, indiferent de rezultatul alegerilor din 2012, după anunțarea rezultatelor vom face o coaliție și vom intra noi la guvernare, alături de USL, cu miniștri în Cabinet, nu altă formulă. Cred că acum putem spune că a fost o înțelegere bună, necesară în acel moment. Și ei au considerat că e bine, mai ales Victor Ponta a considerat că e bine să fim noi la guvernare, din perspectiva relațiilor româno-maghiare. Dacă UDMR este la guvernare, atunci și relațiile româno-maghiare în interiorul României, dar și în ceea ce privește relațiile între România și Ungaria pot fi gestionate mult mai bine. Probabil că Victor Ponta a plecat de la acest raționament. Antonescu a acceptat această soluție și am semnat la 1 octombrie o înțelegere în sensul celor prezentate. Imediat după alegeri, Ponta a ieșit și a spus că ne invită la guvernare, Antonescu a tăcut și, când ne-am așezat la masă, el a găsit un pretext, invitându-l pe Dan Voiculescu și, în loc să avem o discuție în doi sau în trei și să ne spună că „nu mai e nevoie de voi, mergeți în opoziție, noi mergem la guvernare“ – era o chestie simplă, bărbătească și nu ar fi fost nicio problemă... –, a venit cu Dan Voiculescu, care a cerut să dăm noi teste de loialitate. Eu nu accept teste de loialitate nici din partea lui Voiculescu, nici din partea lui Antonescu. De fapt, era un pretext, a fost folosit Voiculescu pentru a denunța protocolul semnat. Voiculescu niciodată nu a participat la negocieri. Nu știu dacă el știa că există o astfel de înțelegere, dar nu a participat la nicio discuție.

 

- Cum au fost discuțiile? Totuși, Guvernul Ungureanu picase pe o moțiune de cenzură cu accente antimaghiare, anti-UDMR și naționaliste.

 

- Nu au fost simple acele discuții. Pot să vă spun că era o deschidere mult mai mare din partea lui Ponta, și vorbesc de persoane, nu de partid, și a fost un pic mai dificil cu Antonescu.

 

După ce am intrat în opoziţie, eu eram interesat, ca lider UDMR, să nu se rupă USL. Noi n-am avut nicio contribuție la ruperea USL și nu avem niciun merit în ce privește ruperea USL. Noi tot timpul spuneam că „aveți o soartă comună, ați fost aleși împreună, trebuie să mergeți împreună“. După ruperea USL, Ponta ne-a invitat la negocieri, am purtat discuții vreo două săptămâni până când am ajuns la această soluție. Intrarea noastră la guvernare era o intrare atipică, nu era după alegeri. Și de aceea nu am reușit să modificăm, să amendăm substanțial programul de guvernare. Dar în ce privește capitolul minorități, capitol important pentru noi, nu mai era o problemă, fiindcă în 2012, după ce era clar că noi nu mai intrăm la guvernare, USL nu avea un program pentru minorități în programul de guvernare. Victor Ponta ne-a rugat să dăm noi un text. Și dacă faceți o comparație între programul de guvernare din perioada Guvernului Ungureanu, partea pentru minorități, și ce are în programul de guvernare Cabinetul Ponta, textele sunt foarte asemănătoare.

 

- Scrieți capitole din programele de guvernare și pentru dreapta, și pentru stânga?

 

- Da. Noi am făcut și pentru Cabinetul Ungureanu, era normal pentru că eram împreună, și când ne-a rugat Victor Ponta să dăm un text pentru programul de guvernare, noi cu mici modificări am luat din programul lui Ungureanu și i-am dat lui Ponta și ei au pus acel capitol așa cum l-am dat noi, nu au făcut nicio schimbare. De aceea era simplu. Erau alte chestiuni pe care noi, la discuțiile noastre cu PSD, le-am mai clarificat și așa am intrat la guvernare. Nu a fost o alegere ideologică din punctul nostru de vedere, noi am venit cu valorile noastre, valori asumate şi prin programul Partidului Popular European, dar astfel de coaliţii mai există şi în Austria, şi în Germania.

 

Și este un lucru iarăși extrem de important, pentru că noi până acum nu am guvernat cu stânga, dacă există în România stânga și dreapta.

 

- Totuși, există niște dosare negociate pentru intrarea la guvernare. Mă gândesc la autonomie, învățământ superior în limba maghiară. Au fost negociate astfel de chestiuni sau le-ați lăsat pentru după alegerile prezidențiale?

 

- Noi am discutat aici așa cum am discutat și cu PDL și cu liberalii și cu alții în perioadele trecute, exact ce am discutat și cu PSD. Odată drepturile câștigate, ele rămân așa cum sunt, după aceea trebuie să căutăm unde putem lărgi drepturile minorităților naționale, drepturile lingvistice în primul rând. Pentru UMF de la Tg. Mureș, mărul discordiei în 2012, trebuie să găsim o soluție. Eu cred că atunci am luat o decizie corectă, cu toate că unii strigau că lezăm autonomia universitară, dar noi așteptăm aplicarea legii de la guvern. Dacă nu dorește cineva universitatea în speță, de la Tg. Mureș, atunci guvernul să vină și să găsească o soluție. Noi mergem în continuare cu această idee: legea votată trebuie aplicată. Așa cum s-a întâmplat la „Babeș-Bolyai“ trebuie să se întâmple și la UMF Tg. Mureș. 

 

- Asta înseamnă linie de educație separată în limba maghiară.

 

- Da. Și dacă la „Babeș-Bolyai“ s-a putut, la Universitatea de Artă din Tg. Mureș s-a putut, atunci se poate și la UMF.

 

- Dar, totuși, PSD are și personaje extremiste, naționaliste, precum Bogdan Diaconu, oameni care...


- Aici e un lucru extrem de interesant. Eu vă spun foarte clar: România a cunoscut o evoluție destul de interesantă în ceea ce privește partidele extremiste. A dispărut prima dată PUNR-ul lui Funar, după aceea a dispărut și PRM. Ce s-a întâmplat? Oamenii politici cu discurs naționalist de la vârf sau de la nivel local s-au împrăștiat în toate partidele. Sunt și la PDL, și la PNL, și la PSD, și la UNPR, și la PC. Sunt peste tot. De fapt, s-a făcut o redistribuire a politicienilor din cele două partide extremiste. Vă amintesc că noi am stat la aceeași masă în cabinet cu Tabără, care a fost președintele PUNR, era ministru al Agriculturii în Guvernul Boc.

 

- E pozitiv sau negativ acest fenomen care s-a petrecut?

 

- Eu cred că e un lucru pozitiv că nu există un partid de extremă dreapta sau de extremă stânga în parlament. Nu e un lucru pozitiv că există voci în toate partidele, dar pot fi mult mai ușor gestionate aceste probleme în interiorul unor partide, indiferent de care partid vorbim, PDL, PNL, PSD, fiindcă eu discut cu liderul și angajamentele le facem la nivelul liderilor și e treaba lor să-i gestioneze pe cei care au rămas cu o retorică de acest gen. E treaba lui Victor Ponta cum gestionează ceea ce apare la el în partid.

 

- Nu sunt mai clare lucrurile dacă se adună într-un partid oamenii cu retorică extremistă? Să avem și în România un Jobbik. Separăm apele în acest fel.

 

- Eu, din ceea ce am văzut în alte state, zic că nu e bine, fiindcă un partid bine organizat are potențial de creștere. Dar, dacă sunt împrăștiați, n-au cum să crească, fiindcă lucrurile sunt gestionate în interiorul unor partide, zic eu, democratice, cu scăpările de rigoare. Dar dacă sunt într-un singur partid, devin parte a sistemului, au posibilitatea de a asigura o prezență coerentă, coagulată în parlament sau în viața politică. Eu zic că nu e bine să ai extremiști, în nici un fel, dar dacă trebuie să alegi între aceste două variante, mai puţin periculoasă e varianta fără partide extremiste.

 

- Electoratul UDMR este sensibil la discursurile radicalilor?

 

- În orice societate democratică există și astfel de personaje, astfel de voci, depinde cum le gestionezi. Dar, în cazul nostru, astfel de personaje au eşuat. Și asta s-a văzut și în lunile care au trecut, când Jobbik a încercat în România să găsească o susținere pentru alegerile din Ungaria. De ce? Fiindcă aici există ideea transilvăneană și valorile transilvănene. Vorbim de empatie, multă toleranță, dialog permanent. Așa era și când Transilvania era un principat independent, și când era o provincie. Iar după 1918 a încercat un dialog Károly Kós şi contemporanii săi. În Transilvania, românii, nemții, evreii, armenii au căutat împreună soluții. Deci, din acest punct de vedere, eu cred că în ceea ce privește electoratul nostru, ideile radicale, extremiste nu au susținere și nu vor avea o susținere.

 

- În același timp, electoratul UDMR pare să aibă o memorie foarte bună. N-a uitat ce s-a întâmplat în 1990, n-a uitat de Iliescu și FSN, iar la alegeri, în ciuda consemnului conducerii Uniunii, n-a votat pentru candidații PSD. Nici pentru Năstase în 2004, nici pentru Geoană în 2008. Înseamnă că UDMR nu prea controlează electoratul maghiar.

 

- Da, memoria colectivă este mult mai puternică decât la români, la asta subscriu. Dar și comunitatea noastră, în foarte multe situații, dorește o implicare a statului, o implicare mai puternică, și când e vorba de pensii, de problemele sociale sau de alte domenii. E o nuanță importantă. În 2004 mulți au votat cu Năstase, dar nu toți. De obicei, electoratul nostru nu votează cu stânga sau votează mai greu. La parlamentare, când e vorba despre UDMR, atunci marea majoritate, 90%, cum a fost în 2012, votează cu noi. Când UDMR nu are un candidat, atunci începe o altă analiză și în funcție de aceasta se votează. În cazul lui Geoană era clar, voturile mergeau mult mai greu către Geoană decât către Năstase. Adrian Năstase a obținut mai multe voturi. Pentru că, sigur, noi am apreciat ceea ce a făcut Năstase. Năstase era un partener extrem de dificil, discutai cu el și ajungeai foarte greu la o concluzie, dar era un om care s-a ținut de cuvânt de fiecare dată și a avut și posibilitatea și puterea de a impune partidului ceea ce noi am discutat. De exemplu, în 2001, era proiectul de lege privind autoritățile locale, unde am introdus noi limita de 20% pentru folosirea limbii materne. Foarte greu am ajuns la o soluție cu Năstase, dar după aceea, dacă a zis Năstase că merge pe această linie, partidul a acceptat. Cozmâncă, când erau guvernele Radu Vasile și Isărescu, lupta împotriva drepturilor lingvistice. Când a fost ministrul Administrației, el a fost cel care a susținut proiectul în parlament cu o hotărâre nemaivăzută până atunci. Sau situația cu Statuia libertății de la Arad. Un ministru spunea că niciodată nu va fi statuia pusă într-un spațiu public. Când noi am ajuns la o înțelegere cu Adrian Năstase, acel ministru nu a avut nicio problemă să meargă la Arad și să inaugureze statuia. Deci, din acest punct de vedere, vă spun că Adrian Năstase, în ce privește drepturile minorităților, era apreciat. Nu este un secret că noi, din acest punct de vedere, am colaborat bine cu el. Totuși, oamenii au votat și cu Băsescu, și cu Năstase. În 2009 era o altă situație. După cinci ani de mandat cu Băsescu, el a lăsat impresia că dacă bea apă minerală la Covasna și mănâncă kürtos kalács, mai face câte o declaraţie dulce, îi iubește pe maghiari şi este de partea lor... Aşa a votat marea majoritate cu Băsescu.

 

- În ciuda liniei politice a UDMR, care era în opoziție cu Băsescu.

 

- Da. Dar aici au mai fost câteva lucruri importante. În 2007, Băsescu era pe val, avea o mare popularitate și a fost acea suspendare. Recunosc că noi nu am reușit să comunicăm bine cu electoratul nostru și am fost într-o situație destul de dificilă.

 

- Până la urmă a fost următoarea situație: candidații PSD au intrat în turul doi, dar n-au avut rezerva necesară ca să câștige. Sau cel puțin așa a fost în 2004 și 2009. Se poate repeta în 2014?

 

- În 2014 nu cred că se poate repeta situația din 2009 sau 2004, fiindcă în 2014 nu mai candidează Băsescu. 

 

- Antonescu are ceva din profilul lui Băsescu. Între Crin Antonescu și Ponta, cu cine va vota electoratul UDMR în turul doi?

 

- Nu știu cine ajunge în turul doi, nu intru în speculații. Nu ştiu dacă Victor Ponta va candida. Pe analizele și sondajele noastre, Antonescu are o problemă reală în ceea ce privește percepția în comunitatea maghiară. A fost un om extrem de simpatizat, în 2009 a fost primit cu aplauze, așa cum nimeni, nici măcar Băsescu nu a fost primit la Cluj, la congresul nostru. Acum are o problemă reală și ar fi extrem de dificil să obțină voturi din partea maghiarilor din România. Dar el și-a făcut-o cu mâna lui, nimeni nu l-a ajutat. Nu știu cine va intra în turul doi. Nici nu știm care vor fi candidații. Știm de Antonescu, dar eu vreau să așteptăm data de 25 mai, să vedem ce se va întâmpla.

 

- Ce așteptări are UDMR de la europarlamentare?

 

- Să trecem de pragul de 5%, care pentru noi tot timpul este o provocare. Partidele românești nu au o ofertă serioasă pentru comunitatea maghiară, nu au nicio ofertă de fapt. Deci, noi trebuie să ne mobilizăm electoratul și trebuie să fim credibili de fiecare dată și să obținem voturile. 

 

- Acum, dacă FIDESZ l-a luat pe Tökés…

 

- Nu ne deranjează.

 

- Vă ușurează misiunea de a face 5%.

 

- Eu cred că, dacă Tökés ar fi candidat independent, nu ar fi reușit să intre, poate că ar fi luat câteva zeci de mii de voturi. Acum Tökés nu mai are acea aură pe care o avea în 2007, când a intrat independent pentru că a fost ajutat. Vă spun că a fost ajutat, fiindcă noi am văzut unde a primit voturile în afara Ardealului. Era un interes din zona PDL, dar nu neapărat din zona partidului. Exact acolo unde a obținut EBA (Elena Băsescu, nota redacției) voturi în 2009 ca independent, acolo a obținut și Tökés voturile în 2007. Nu suntem foarte naivi nici noi, putem să citim, să ne informăm, avem și noi prieteni peste tot. Dar nu asta este important. Important este că Tökés în 2014 nu ar lua ca independent voturi. 

 

- Cum funcționează Ministerul Culturii cu un buget atât de mic?

 

- În perioada de criză economică, în 2009, 2010, 2011, avea un buget mai mare decât acum.

 

- De ce atât de mic, de meschin?

 

- Au greșit, n-au pregătit bugetul cum trebuie și nu au luptat pentru buget. Atât pot să vă spun. Este inacceptabil să nu ai în 2014 bani pentru arheologie, niciun leu în buget. Este inacceptabil. Nu știu cine a pregătit bugetul, cine a negociat. Eu știu cum am negociat în 2010, 2011, 2012 și ce buget am lăsat. Nu este acceptabil să ai 20 de milioane pentru monumentele istorice. Eu am lăsat ministerul cu aproape 60 de milioane, pentru restaurarea monumentelor istorice, în 2012, în criză. Ceea ce nu era o sumă mare, dar de la 60 la 20, totuși, este o diferență destul de semnificativă. Este inacceptabil să lași proiectele culturale fără un buget rezonabil. Vine TIFF, vine festivalul de la Sibiu... Nu avem niciun leu în bugetul Ministerului Culturii.

 

Vom apela la înțelegerea colegilor din guvern și vom căuta prin hotărâre de guvern să atragem bani din fondul de rezervă. Dar aici rămâne de văzut dacă există în fondul de rezervă bani disponibili. Din acest punct de vedere, vă spun că sunt lucruri pe care eu nu am cum să le înțeleg. Nu dau vina pe nimeni, nu critic pe nimeni, dar pentru mine e greu de înțeles. Vom trece peste acest an, vom gestiona bugetul ăsta, mic, aşa cum e. La rectificare trebuie să găsim o soluție, trebuie să atragem niște bani, fiindcă altfel nu putem închide anul. Și nu vorbesc de proiectele culturale mari, vorbesc doar de instituțiile din subordine.

 

- Sunt bani pentru AFCN? Fără AFCN o parte din revistele de cultură or să moară.

 

- Au renunțat la banii care vin de la Loterie. Asta s-a întâmplat în 2012. Eu nu pot să cred că poate să rămână așa pe termen lung. Trebuie să găsim o soluție pentru a aduce banii înapoi la AFCN și la CNC. Pentru revistele culturale noi am pregătit o hotărâre de guvern, tot de la fondul de rezervă, și i-am dat-o premierului. Probabil că săptămâna aceasta - dacă există la fondul de rezervă niște bani, propunerea mea era pentru 2 milioane de lei - vor fi dați niște bani revistelor culturale, așa cum a fost în 2011-2012. Am simțit o deschidere din partea premierului și sper că găsim o soluție pentru revistele culturale. Să apelezi la fondul de rezervă e o soluție de avarie. În bugetul Ministerului Culturii trebuie să avem sumele necesare pentru proiectele cele mai importante. Acum trebuie să gândim pe termen lung. Trebuie să vedem care sunt necesitățile instituțiilor subordonate Ministerului Culturii, care sunt necesitățile în infrastructura culturală, trebuie să pregătim proiecte multianuale pentru această infrastructură mult lăsată la voia Domnului.

 

Armand Gosu, 22.04.2014, www.revista22.ro

 

Atenţie! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.