Kelemen Hunor

Vreau o țară puternică și o societate cu viziune clară despre viitor – În dialog cu KELEMEN HUNOR, candidatul UDMR la Alegerile prezidențiale

17.10.2014 | alegeri prezidențiale
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Vreau o țară puternică și o societate cu viziune clară despre viitor – În dialog cu  KELEMEN HUNOR, candidatul UDMR la Alegerile prezidențiale

Crede într-o Românie în care educația este mai importantă decât exploatarea irațională a zăcămintelor naturale, în viziunea lui o țară prosperă și puternică nu consideră cultura un lux, iar sănătatea cetățenilor are întâietate în fața profitului companiilor.   Președintele UDMR și candidatul Uniunii la alegerile prezidențiale, Kelemen Hunor este cunoscut pentru verticalitate  și caracterul său echilibrat, dar și pentru respectul față de partenerii săi politici.   În acest interviu ne-a vorbit despre dialogul inițiat de dânsul cu scopul de a demonta prejudecățile moștenite din perioada comunismului.

Domnule președinte, vi s-a reproșat faptul că autonomia este doar o temă de campanie. La ce rezultate vă așteptați în dialogul cu societatea românească? După prima dezbatere, cea organizată în București, credeți că se va ajunge la un discurs rațional pe acest subiect?


M-am așteptat la reacții virulente, în general, și deocamdată, se pare că suntem în faza respingerii violente. Dar am speranța că în timp mentalitatea se va schimba. La dezbaterea din București am avut  parteneri de dialog excelenți – pe  analiștii politici Cristian Pârvulescu, Emil Hurezeanu și Luca Niculescu – iar opinia lor bine documentată a fost o bază foarte bună pentru a începe această dezbatere.

 

De altfel, eu am spus de la bun început că partenerul nostru în acest dialog este societatea  românească și doar după ce avem susținerea ei dorim să căutăm parteneri în sfera politică pe plan intern și internațional. Acesta este motivul pentru care noi am lansat documentul în dezbatere în limba română și maghiară simultan.

 

Ceea ce aici mi se pare deosebit de important în acest dialog este utilizarea corectă a termenilor. În campania mea voi vorbi  despre ce însemnă, dar și ce nu înseamnă autonomia regională a Ținutului Secuiesc. Voi spune că autonomia înseamnă, înainte de toate, o creștere a nivelului de trai, mai multe decizii și mai multă responsabilitate pe plan local. Înseamnă mai puțină administrație centralizată a statului, mai puțină birocrație. Ceea ce noi ne dorim, nu vrem să luăm de la alții. Autonomia nu sărăcește, ci îmbogățește - majoritatea și minoritatea deopotrivă.

 

Tot ce nu înseamnă autonomia ține de toate celelalte noțiuni prin care unii au încercat să inducă în eroare opinia publică. Nu înseamnă independență sau enclavizare. Noi nu vrem să ne separăm de România. Dimpotrivă: vrem să trăim aici în prosperitate și siguranță, ca buni cetățeni ai acestei țări, mândri de identitatea noastră. Nu înseamnă nici segregare pe criterii etnice, pentru că nu construim ziduri. Din contră, dorim să contribuim la conviețuirea pașnică dintre majoritate și minoritate prin garantarea drepturilor lingvistice, culturale și politice ale tuturor comunităților naționale.

 

Alegerile prezidențiale reprezintă o perioadă foarte bună pentru începerea dialogului pe teme sensibile.  Pentru că aceste alegeri nu se referă doar la persoana care va îndeplini funcția de șef al statului, ci mai ales la ce fel de țară ne dorim, la ce fel de viitor ne alegem.

 

Ce puteți să ne spuneți despre datoria și rostul unui președinte de țară? Ce fel de președinte ați fi dumneavoastră?


România are nevoie de un președinte implicat, dar de un președinte al oamenilor, al interesului tuturor, nu de un șef de stat sau de un lider al unui grup politic care a câștigat prezidențialele.

 

Pe de altă parte, susțin restrângerea atribuțiilor președintelui, într-o Românie mai puțin prezidențială și mai mult parlamentară. Dar nu mă refer aici la un  președinte lăsat să existe doar ornamental, însă, cred că atribuțiile lui trebuie clarificate constituțional și diferențiate total de cele ale executivului, pentru eliminarea blocajelor interinstituționale din ultimii ani. Spre exemplu, la Consiliul European ar trebui să meargă primul ministru, pentru a discuta problemele executive care se dezbat acolo, președintele păstrându-și partea de atribuții reprezentative pentru România.

 

Am convingerea că eu sunt alegerea cea bună pentru cei care își imaginează o Românie în care solidaritatea socială nu are sincope, în care educația și cultura sunt o prioritate nu doar pe hârtie, o țară în care comunitățile locale pot decide pentru ei direcția în care vor să se dezvolte țara lor. Mă bazez și pe votul celor care cred într-o Românie modernă în care mândria regională este o valoare și nu o caracteristică de ascuns sub preș.. Mă  văd un președinte deschis, serios,  care privește toate problemele în mod echilibrat.

 

Care este cel mai important mesaj pe care doriți să le transmiteți românilor, dar și maghiarilor?


Înainte de toate să nu ne temem unii de alții, fiindcă această atitudine am perpetuat-o din vremea comunismului. Istoria ne-a învrăjbit de nenumărate ori, dar trebuie să lăsăm aceste conflicte și tabuuri în urma noastră, pentru că prejudecățile rezultate din acestea sunt o piază rea.

 

Am spus-o și la Arad: prietenii noștri români, alături de care trăim și muncim în această țară, cu care împărțim binele și răul deopotrivă, se tem de faptul că maghiarii, adică noi, vrem să le luăm o parte a acestei țări. Se tem, pentru că aceasta li s-a spus, aceasta au învățat în trecut, această idee au moștenit-o. Iar noi, maghiarii credem despre români că vor să ne priveze de identitatea noastră națională, că scopul lor este de a ne înstrăina de limba, cultura și credința noastră – echivalentul rostului de a fi  pentru orice națiune. Ei bine, eu cred că trebuie să demontăm aceste prejudecăți care distrug conviețuirea noastră pașnică. Trebuie să ne așezăm la masa discuțiilor și să vorbim deschis despre această problemă spinoasă. Iar dacă este necesar, atunci trebuie să ne așezăm de mai multe ori la aceeași masă până când vom reuși să desființăm bastioanele prejudecății.

 

Trebuie să finalizăm această muncă grea, pentru că România va reuși să fie puternică doar dacă va renunța la această moștenire dificilă a comunismului, dacă vom reuși să soluționăm satisfăcător relația dintre majoritate și minoritate.

 

”Respectul” este cuvântul cheie în campania dumneavoastră. Această noțiune o aduce din familie fiecare dintre noi. De ce credeți că e important să ne întoarcem la principiile elementare ale educației noastre?  


Pentru că respectul este o valoare de care nu trebuie să uităm nici măcar o secundă. Întreaga noastră viață ar trebui să fie ghidată de acest cuvânt simplu, dar – pare-se – din ce în ce mai rar în societatea noastră. Respectul față de părinții noștri, față de semenul nostru, respectul cuvântului dat și respectul pentru învățătură, față de tradițiile și valorile comunității noastre ne călăuzește toată viața noastră.

 

Eu mi-aș dori ca acest cuvânt să dăinuie în timp prin faptul că îl folosim și în legătură cu viitorul nostru, demonstrând că nu accidental am optat pentru acele valori pe care dorim să le și lăsăm moștenire. 

 

În accepțiunea mea respectul este și modul în care majoritatea și minoritatea, românii și maghiarii trebuie să se adreseze reciproc. Pe de altă parte, respectul este și atitudinea de dorit din partea statului față de cetățenii lui pe care să nu îi considere niște supuși, ci să le ofere încredere, predictibilitate și servicii sociale aflate în concordanță cu munca și eforturile depuse de fiecare. Doar astfel poate deveni România o țară puternică în care cetățeanul se află pe primul loc.

 

Atenţie! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.