După înlăturarea dictaturii comuniste, România a avut două deziderate, două ținte strategice fundamentale: intrarea în Alianța Nord-Atlantică și în Uniunea Europeană, care s-a completat în 1997 cu o a treia decizie, și anume: Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii.

Sigur, trebuie să spunem, că în acel moment acest Parteneriat Strategic părea ca un premiu de consolare pentru acele țări, inclusiv pentru România, care n-au reușit să intre în Alianța Nord-Atlantică în 1997. Iar astăzi putem spune că a fost o decizie vitală pe termen lung. A fost de fapt o încurajare pentru țara noastră să nu piardă direcția și orientarea, să aibă încredere în aceste deziderate fundamentale.

Deci trei ținte strategice, care trebuie să fie ireversibile, asigurând pentru fiecare cetățean al țării perspectivele libertății, bunăstării și securității. Speranța și convingerea că generațiile viitoare vor putea proiecta viața într-o lume liberă și sigură.

Trăim într-o lume a crizelor multiple și globale, cu puține lucruri care rămân neschimbate. Totuși, fără să greșim, putem afirma că există un singur lucru care rămâne constant: geografia. România este și încă multă vreme rămâne la periferia Alianței Nord-Atlantice și, pe termen lung, la periferia Uniunii Europene, deci într-o zonă cu vulnerabilități evidente, care se văd cu ochiul liber și pentru cei mai sceptici.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este, de fapt, un război împotriva Occidentului, împotriva lumii libere, împotriva democrației occidentale, într-o încercare de schimbare a ordinii mondiale și a echilibrului de forță pe plan global.

Amenințarea în aceste condiții, în această poziție geostrategică, la adresa României există, nu putem nega acest lucru, dar dincolo de țara noastră este și o amenințare care vizează Europa, care dorește slăbirea economiei europene, a solidarității Occidentului și a suprimării libertății și a sentimentului că se poate trăi în siguranță.

Din aceste considerente, și nu numai, este extrem de important acest Parteneriat Strategic și în 2022, în această perioadă, cu Statele Unite ale Americii, dar importanța acestui parteneriat, și în primul rând dimensiunea militară depășește granițele României și interesele particulare ale țării noastre. Este o responsabilitate în plus pe flancul estic, este o parte a unei strategii mai ample, mai solide, de la Marea Baltică până la Marea Adriatică, în care responsabilitatea noastră este evidentă și pentru țările aflate în Vestul continentului.

Da, trebuie să fim conștienți de acest lucru, dar nu trebuie să supraestimăm această poziție, ar fi o greșeală la fel de mare dacă am subestima și am crede că acest parteneriat este doar pentru noi.

Realismul politic, în toată dimensiunea sa, înseamnă a cunoaște și a susține interesele proprii, a asuma responsabilitate pentru aliații tăi și pentru a aduce beneficii propriilor cetățeni.

Astăzi suntem de acord cu toții că acest parteneriat a fost și este benefic pentru noi, dar la fel de conștienți și convinși suntem că acest parteneriat trebuie întărit. Acest parteneriat trebuie dublat, întărit în zona economică și statul român are obligația de a chema, de a invita, de a cere prezența investitorilor și a investițiilor americane. Dar nu numai în industria de apărare.

Nu spun o noutate, chiar este un loc comun. Orice parteneriat presupune încredere. Cooperarea militară,  cooperarea politică, cooperarea economică, inclusiv în eliminarea vizelor de intrare pentru cetățenii României în Statele Unite ale Americii întăresc încrederea și asigură o construcție solidă pentru toți cei implicați în această strategie.

Doamnelor și domnilor!

Statele Unite ale Americii au jucat, prin Departamentul de Stat, un rol important în anii 90 în Europa de Est și în Europa Centrală și un rol deosebit de important în România în susținerea drepturilor minorităților etnice. În momente cheie ne-a ajutat să depășim bariere care păreau de netrecut. A fost un lucru extraordinar și sunt convins că ar fi o greșeală dacă Washington-ul ar renunța treptat la acest deziderat, dacă ar pierde din vizor și dacă ar considera că acest rol al său a luat sfârșit.

Uniunea Democrată Maghiară din România, din momentul apariției sale pe scena politică din România, a fost și rămâne un susținător al orientării și așezării României în toate structurile politice, economice și militare din Occident. De fiecare dată am spus sincer ce credem, ce gândim și vom păstra această dorință de a fi sinceri.

Astăzi lumea liberă a ajuns la răscruce. Suntem cu toții datori, în primul rând copiilor noștri, generațiilor viitoare, dar și părinților noștri care au trăit într-o lume lipsită de libertate, să păstrăm speranța că se poate trăi în pace, că se poate trăi în siguranță, că se poate trăi în libertate și că suntem capabili să oprim, împreună, orice agresiune la adresa noastră comună.