”Dreptul de a folosi o limbă minoritară în România nu înseamnă neapărat și faptul că acest drept se aplică sau că va fi aplicat întocmai. O întrebare majoră este aceea dacă dreptul respectiv corespunde necesităților comunității căreia i se adresează” – a conchis secretarul de stat al Departamentului pentru Relații Interetnice Laczikó Enikő în prelegerea susținută joi, 31 mai despre drepturile lingvistice ale minorităților naționale din România. Prezentarea a avut loc în cadrul conferinței organizate cu participarea experților Consiliul Europei în domeniul administrației locale, în Băile Bálványos, județul Covasna.

Laczikó Enikő a arătat în prelegerea ei că cetățenii aparținând unei minorități naționale în diferitele regiuni ale României  pot fi sau nu informați asupra drepturilor lingvistice ce li se cuvin. ”În cazul în care în regiunea sau administrația locală respectivă totuși se aplică dispozițiile legale aferente, utilizatorul limbii minoritare are posibilitatea de a beneficia de acele prevederi. De sigur, cetățeanul se poate întreba, de ce trebuie să depindă drepturile sale lingvistice de un prag destul de înalt inclus în lege” – a formulat secretarul de stat una dintre dilemele intrinsece sistemului legal destinat minorităților naționale. A menționat și faptul că în cazul plăților și contribuțiilor la bugetul de stat sau spre exemplu la bugetul sănătății nu sunt tratați diferit cetățenii care au ca limbă maternă limba oficială a țării, respectiv cei care aparțin uneia dintre cele douăzeci de minorități naționale recunoscute în România. Iar dreptul utilizării limbii materne în rapoartele cu autoritățile locale nu ar trebui să fie un serviciu diferențiat în acest sens. ”În realitatea, aplicare acestor prevederi depind în mare măsură de voința politică de la nivel local” – a mai spus Laczikó Enikő.

În cadrul prezentării secretarul de stat a reiterat faptul că dreptul folosirii limbii materne în administrația locală este una dintre cele mai importante, dat fiind faptul că se află în legătură nemijlocită cu participarea efectivă și eficientă la deciziile publice, dar și cu păstrarea identității. ”Fără dubii, administrația publică influențează într-un mod nemijlocit viața noastră și activitățile noastre cotidiene, iar utilizarea limbii materne ne permite să participăm eficient la procesul de luare a deciziilor. În același timp utilizarea acesteia în administrația publică arată și statusul limbii respective, întărește sentimentul de siguranță, dar și cea de apartenență la o comunitate lingvistică” – a mai precizat coordonatorul Departamentului pentru Relații Interetnice.

În ceea ce privește lipsa sancțiunilor incluse în lege, în cazul nerespectării prevederilor acesteia de către autoritățile locale, Laczikó Enikő a amintit de un caz recent, petrecut în Oradea, unde consiliul local a respins un proiect de hotărâre ce ar fi permis ca – într-un oraș cu 27% populație maghiară – să fie amplasată o inscripție trilingvă la intrarea în localitate. Pe lângă această problemă punctuală a lipsei de voință politică în pofida cadrului legislativ favorabil, mai există și cea a alocării fondurilor necesare pentru aplicarea corectă a acestor prevederi, spre exemplu în cazul traducerii adecvate a formularelor, care oricum nu sunt folosite fiindcă nu au valoare legală și sunt respinse de către autoritățile locale care nu aplică legea.

”Membrii comunităților naționale, ca cetățeni egali ai acestei țări, ar trebui tratați ca atare și în relația lor cu administrația publică locală. A asigura servicii în limba oficială a țării înseamnă doar faptul că toată lumea este tratată la fel, nu și faptul că este tratată în mod egal. Aceasta înseamnă cea mai pură aplicare a discriminării în sensul definit de către Uniunea Europeană, adică tratarea situațiilor sau persoanelor similare în moduri diferite sau a cazurilor și persoanelor diferite într-un mod similar”, a conchis secretarul de stat precizând și faptul că, solicitarea cunoașterii la același a limbii oficiale în cazul unui vorbitor de limbă minoritară, respectiv al unui vorbitor nativ, creează cel puțin suspiciunea discriminării.

În lipsa măsurilor coercitive și a unei monitorizări efective a aplicării legilor din domeniul drepturilor lingvistice ale minorităților această situație va persista, iar lipsa informațiilor în privința necesității manifestate de membrii comunităților naționale față de aceste drepturi, face și mai ambiguă formularea unor concluzii cu privire la eficacitatea acestora – a mai adăugat Laczikó Enikő.

Moderatorul sesiunii de comunicări a fost Kaisa-Rautio Helander, profesor asociat al limbilor sami și finlandeză la Universitatea de Științe Guovdageaidnu  din Norvegia, care a prezentat participanții, printre care și Meri Huws, comisar al limbii galeze din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

Paul Bilbao Sarria, secretarul general al ONG-ului  Kontseilua din Țara Bascilor a accentuat că nu va prezenta situația limbii basce, ci mai degrabă contribuția societății civile, necesară în promovarea drepturilor lingvistice ale minorităților. ”Atunci când omului i se adresează în limba inimii, atunci eficiența este mai mare” – a conchis vorbitorul, adăugând și faptul că utilizarea limbilor minoritare însemnă înțelegere mai precisă, participare mai accentuată și prezentarea diversității. Bilbao Sarria a subliniat și faptul că conviețuirea pașnică poate să depindă de aplicarea drepturilor lingvistice ale minorităților, considerând la fel de importantă în acest domeniu acordarea unor drepturi inalienabile comunităților imigrante.

Prof. Dr Rene de Groot, membru al comitetului de experți al Chartei Limbilor  Regionale și Minoritare al Consiliului Europei a prezentat cadrul general, istoria elaborării și scopul Chartei menționate. Limba este un instrument al participării politice, iar Consiliul Europei monitorizează aplicarea și respectarea obligațiilor statelor membre, printre care și a României, membră de zece ani a chartei.  Expertul a subliniat și faptul că țara ar trebui să fie mai activă în aplicarea celor stipulate în document, fiindcă în rapoartele de țară de până acum sunt menționate și obligații respectate doar parțial. Totodată Prof. Dr Rene de Groot crede că pragul de 20% privind aplicarea legii care stipulează folosirea limbilor minoritare în administrația publică este mult prea înaltă, ca atare trebuie eliminată din lege sau eventual redusă.