Schimbările revoluționare sunt, deseori, neașteptate și întâmplătoare – chiar și în artă.

Suntem în anul 1896. Hollósy Simon, care la vremea aceea lucra la München, își căuta un loc pentru școala sa privată. A ales Baia Mare, unde a fost invitat de doi dintre elevii săi băimăreni, Thorma János și Réti István. Acestora li s-au alăturat Iványi-Grünwald Béla și Ferenczy Károly, iar în timp alte zeci de persoane. Iar școala de pictură băimăreană a continuat să funcționeze timp de aproape patru decenii, chiar și după ce fondatorul însuși a părăsit tabăra datorită unor neînțelegeri cu colegii săi și și-a mutat școala în altă parte.

Cu toate acestea, acești câțiva ani au fost decisivi nu numai în sensul că în această perioadă au creat pictura maghiară modernă, ci și în sensul că au format și un public înțelegător pentru ea, au transformat gustul oamenilor și modul în care gândim despre artă. Un lucru la fel de important ca și a forma o școală de pictură.

Ceea ce s-a întâmplat în Baia Mare a fost fără precedent în viața artistică maghiară - oameni cu talente deosebite au creat într-un singur loc, urmând aceleași obiective și idealuri artistice. Creația lor a fost una semnificativă, iar lucrările lor sunt definitorii pentru artă.

A fost o schimbare revoluționară deci care are un aspect deosebit de important pentru orice om politic.

Artiștii au fost întâmpinați de primarul de atunci al orașului Baia Mare și de orașul însuși. Au fost nu doar bineveniți, ci și susținuți. De-a lungul anilor, consiliul local a votat construirea mai multor ateliere, pe care artiștii le puteau închiria la preț redus. Presa locală a relatat despre viața coloniei pictorilor la fel de detaliat și la zi, de parcă am urmări un eveniment sportiv.

Turman Olivér, edilul de atunci al urbei, a jucat un rol decisiv în acest sens. El a recunoscut că dezvoltarea unui oraș nu înseamnă doar construcții fizice, nu înseamnă doar drumuri, poduri și clădiri, ci și susținerea "infrastructurii" spirituale. Evident, un om politic nu poate scrie poezii, nu poate picta tablouri, nu poate compune muzică - dar poate crea condițiile care au ca rezultat dezvoltarea culturală a comunității sale.

Și mai poate cultiva memoria comună. Așa cum au făcut în zilele noastre colegii noștri din Baia Mare și județul Maramureș, Pap Zsolt și Pintér Zsolt, și prin faptul că au inițiat ridicarea acestui grup statuar, au făcut un lucru extraordinar. Mulțumim primarului municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheș, pentru susținerea acestei inițiative și, de asemenea, mulțumim consiliului local pentru susținere.

Școala de pictură băimăreană este astăzi o parte care nu se poate separa de identitatea culturală și spirituală a orașului. O moștenire minunată! Sunt sigur că, peste decenii, când generațiile viitoare vor auzi despre Baia Mare, printre primele lucruri la care se vor gândi va fi școala de pictură băimăreană, arta băimăreană. Orașul ridică astăzi o statuie acestei moșteniri spirituale. Și, ca orice patrimoniu, ca orice moștenire spirituală, acesta va influența viitorul!

Artistul Deák Árpád a finalizat această lucrare, iar de astăzi poate fi admirată. Mulțumim pentru această lucrare.

În numele meu, în numele Uniunii Democrate Maghiare din România, vă mulțumesc tuturor celor care ați susținut și ați participat la această realizare minunată.