În cei patru ani care au trecut, ni s-au întâmplat mai multe lucruri decât ne-am fi putut imagina vreodată.

Lumea s-a schimbat din temelii, este într-o transformare alertă și pune oamenii, familiile, comunitățile mari și mici în fața unor provocări și sarcini din ce în ce mai neașteptate. Deocamdată, ceea ce experimentăm este că suntem parte a schimbării, că există mai multă incertitudine decât certitudine și suntem încă departe de punctul în care ne putem planifica viitorul în cadrul consolidat al unei noi ordini mondiale.

În acest context trebuie să analizăm și eu însumi trebuie să răspund, în raportul meu, la întrebarea dacă am atins sau nu obiectivele pe care ni le-am stabilit în urmă cu patru ani, dacă ne-am apropiat de ele sau, dimpotrivă, dacă ne-am îndepărtat și mai mult de ele.

Trebuie să vin cu un răspuns la întrebarea: abordarea provocărilor cu care ne-am confruntat în noua situație a fost corectă sau greșită?

Dar, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să vedem ce obiective ne-am propus în 2019. Pentru asta, am recitit discursul pe care l-am ținut atunci, în care am promis, printre altele, că vom fi transilvaniști pragmatici, că ne vom consolida țara, că vom construi o comunitate maghiară dezvoltată, încrezătoare, primitoare și competitivă, care își cunoaște valorile și este mândră de ele.

Pentru a face acest lucru, căutăm în primul rând instrumente politice și parteneri politici, pentru că Uniunea și comunitatea maghiară, cea care ne oferă forța, pot rezolva doar o mică parte din sarcinile care le sunt atribuite.

Doamnelor și domnilor, stimați participanți!

Astăzi, putem spune cu încredere că, în ultimii patru ani, ne-am urmat scopul propus, iar rezultatele noastre, așa cum se spune, vorbesc de la sine. Drumul pe care l-am ales este unul viabil și, la fel de important, poate fi continuat și chiar extins, pentru că avem aliați și parteneri cu care parcurgem acest drum și avem instrumente care s-au dovedit capabile atât să apere, cât și să rezolve situații imprevizibile, să clădească și să întărească speranța.

Dar haideți să vedem câteva dintre realizările noastre, să nu le lăsăm doar să vorbească de la sine.

În ultimii patru ani au avut loc trei alegeri importante. Iar în politică, fie că ne place sau nu, măsura succesului este determinată, în primul rând, de rezultatele alegerilor.

Alegerile europarlamentare au avut loc la scurt timp după Congresul din 2019, unde s-a reales președintele UDMR.

Am spus atunci că acele alegeri nu sunt doar despre 2-3 persoane, ci despre noi toți. Deciziile luate în Parlamentul European ne-au influențat și vor continua să ne influențeze viața, iar în multe domenii, chiar să ne-o definească. Comunitatea noastră a simțit același lucru și am obținut un rezultat bun.

Am reușit să ne menținem reprezentarea în Parlamentul European și a fost reafirmat principiul că nu ar trebui să existe nicio instituție politică în care se iau decizii care ne influențează și pe noi, iar noi să nu fim acolo deși,  conform numărului populației, am fi îndreptățiți să fim prezenți, dar, din anumite motive, acest lucru nu se întâmplă.

Deși au trecut patru ani de atunci, există un aspect al alegerilor europarlamentare din 2019 la care merită să revenim puțin.

La vremea respectivă, multă lume a comentat, indignată, faptul că am primit voturi din partea românilor. Ei sunt cei care, de obicei, îi încurajează pe maghiarii din România să nu susțină UDMR, ci să voteze liniștiți partidele românești din motive ideologice. Ei au fost vocali și în 2019 și în 2020. Pentru ei, este acceptabil, moral și legal doar dacă maghiarii votează partidele românești, invers este ilegal, nejustificat și, desigur, imoral. Nici atunci nu am înțeles această logică, dar astăzi o spun din nou cu tărie: nu avem nimic de justificat și trebuie să respingem aceste manifestări.

Am închis paranteza.

Am prezentat Minority SafePack în Parlamentul European, unde majoritatea a cerut Comisiei să lanseze o procedură de inițiativă legislativă, așa cum se prevede în Inițiativa cetățenească privind minoritățile. Acest lucru înseamnă în mod clar și trebuie să spunem acest lucru cu fermitate că, da, avem parteneri în Parlamentul European. Avem pe cine conta și pe viitor.

Într-adevăr, Comisia a respins inițiativa legislativă, așa că am făcut apel la Curtea Europeană de Justiție, iar această procedură este, încă, în curs de desfășurare. Am luptat și vom continua să luptăm pentru drepturile maghiarilor din Transilvania și ale minorităților naționale autohtone din Europa. Drumul acesta, încă, nu a ajuns la sfârșit, știam că va fi lung, știam că noi vom fi aceia care, în unele cazuri, va trebui să-l construim, știam că vor fi dezamăgiri, dar toată lumea trebuie să știe că noi nu vom renunța.

Doamnelor și domnilor!

Alegerile locale din 2020, deși amânate cu o jumătate de an din cauza pandemiei, au fost foarte reușite. 

În prezent, UDMR se află la conducerea a patru consilii județene în județele Harghita, Covasna, Mureș și Satu Mare și avem 200 de primari în toată țara, dintre care mulți sunt aici și astăzi.

Dintre toate rezultatele, cel mai mult ne-a bucurat victoria din Târgu Mureș, unde a fost nevoie de 20 de ani pentru a avea, din nou, un primar maghiar. Singurul lucru mai mare decât bucuria este responsabilitatea, pentru că trebuie să dovedim, până la sfârșitul mandatului, că orașul este pe mâini bune, că au început îmbunătățirile și că există o speranță reală că Târgu Mureșul își va recăpăta gloria de odinioară. Între timp, vedem cum cei care au ruinat orașul în ultimii 20 de ani ne pun obstacole în cale.

Nu voi lăsa să fie trecută cu vederea acea nedreptate pe care a trebuit să o trăim din nou zilele trecute în legătură cu cazul Liceului Catolic de la Târgu Mureș. Inspectoratul Școlar Județean Mureș a decis acum să nu aprobe faptul ca Liceul Teologic Romano-Catolic ”II. Rákóczi Ferenc” să devină, temporar, subunitatea Liceului Teoretic ”Bolyai Farkas”. Acesta ar fi primul pas spre funcționarea ca unitate școlară separată.

Atunci când un funcționar public, un inspector școlar general poate refuza în mod arbitrar, fără consecințe, cerința legitimă și legală a bisericii, a comunității locale, a părinților și a autorităților locale pentru înființarea unei școli, atunci și noi, alături de mulți alții, ne întrebăm pe bună dreptate, cum stăm cu statul de drept în România și, totuși, ce ar trebui să se întâmple pentru ca această cerință legitimă să devină realitate.

Sunt, deci, unii, care fac tot ce pot pentru a ne împiedica munca, pentru a sabota programele, gândindu-se că, cu cât le va fi mai rău târgumureșenilor, cu atât le va fi lor mai bine. Dar adevărata întrebare nu este aceasta, ci dacă vom fi capabili să fim eficienți în ciuda rea-voinței și sabotajelor?

Păstrarea conducerii la Satu Mare este un bun exemplu în acest sens, deoarece dovedește că, prin multă muncă, răbdare și perseverență, putem avea succes și într-un mediu etnic mixt.

Pe lângă succesele noastre, cum ar fi victoriile de la Reghin, Gheorgheni, Baciu sau Ghimeș-Făget, pentru a numi doar câteva, am avut parte și de eșecuri. În afară de pierderea conducerii din Cristuru Secuiesc, am avut pierderi serioase mai ales în zonele dispersate de la Brașov până în Maramureș. Am examinat cauzele și am luat măsuri organizatorice acolo unde a fost necesar.

Din nou, trebuie să deschid o paranteză. Înainte de alegerile locale, Guvernul de atunci a încercat să readucă alegerea primarilor în două tururi. Am reușit să împiedicăm acest lucru într-un singur mod: am inițiat o moțiune de cenzură și am răsturnat primul Guvern condus de prim-ministrul Ludovic Orban. Dacă ar fi nevoie, am putea repeta asta și azi.

Susțin și astăzi ceea ce am spus atunci: alegerea primarilor într-un singur tur nu este mai puțin democratică decât alegerea în două tururi. Are, însă, un mare avantaj. La alegerile într-un singur tur de scrutin, cetățenii votează întotdeauna pentru cineva și nu împotriva cuiva, așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor la alegerile în două tururi.

În 2020, cea mai mare provocare a fost pandemia de Covid-19. Uniunea a trebuit să reacționeze la această situație. De când lumea, au existat întotdeauna epidemii majore, iar acest lucru, cu siguranță, nu va fi diferit nici în viitor. Cu toate acestea, am fost prinși pe nepregătite, la fel ca întreaga lume, dar acest lucru nu ne-a împiedicat ca, imediat după prima sperietură, încă de la începutul carantinei, să planificăm și să organizăm modul în care putem ajuta comunitatea.

A fost cu adevărat reconfortant și bine de văzut, de experimentat că solidaritatea, responsabilitatea și grija pentru ceilalți nu au dispărut din comunitatea noastră. Am văzut nenumărate exemple de solidaritate, de ajutorare a altora, de sacrificiu altruist dus în mod voluntar.

Cu toții am suferit pierderi de neînlocuit, cu toții am fost puși la încercare de pandemie, dar pot spune, fără să exagerez, că aceasta ne-a și întărit. Timp de luni de zile am trăit închiși, izolați unii de alții, dar, în mod interesant, am fost mai atenți unii cu alții decât înainte și după, în goana zilnică. Nu ne dorim înapoi restricțiile impuse în timpul pandemiei, dar am dori să păstrăm ceea ce a ieșit la suprafață în acea perioadă: solidaritatea, responsabilitatea sporită și atenția reciprocă.

Stimați invitați!

La alegerile parlamentare din 2020 am promis două lucruri: o reprezentare puternică și faptul că vom fi o forță de neocolit la formarea Guvernului. Cele două sunt, bineînțeles, legate, deoarece fără prima nu poate exista a doua. Ne-am respectat ambele promisiuni, dar poate că este mai corect să spunem că încrederea electoratului nostru ne-a ajutat să le respectăm.

Am spus că, dacă vor exista condițiile necesare, vom intra la guvernare, deoarece, astfel, vom putea servi comunitatea mai eficient și mai practic. Am vorbit clar și direct, am spus lucrurilor pe nume, așa cum ne place să facem de fiecare dată.

Marea majoritate a alegătorilor noștri au înțeles și au susținut această direcție, așa că am început negocierile pentru a forma un Guvern imediat după alegeri, în decembrie 2020.

Guvernăm pentru comunitate, acest principiu ne-a călăuzit atunci și ne călăuzește până în ziua de azi.

Când s-a format Guvernul, a fost clar că principala noastră prioritate trebuie să fie redresarea economică de după pandemie.

Și la vremea aceea dispuneam de toate pentru a reuși asta: o coaliție puternică aflată la guvernare, cu un mandat puternic și un angajament ferm din partea Uniunii Europene de a furniza resurse suplimentare pentru a ajuta statele membre să își redreseze economia.

Prima coaliție nu a avut o viață lungă, iar când am început să funcționăm în noua configurație, în coaliția PSD-PNL-UDMR, a izbucnit războiul din Ucraina.

Și asta a creat o situație cu totul nouă. Pe de-o parte, războiul este o amenințare la adresa securității –  gândiți-vă: nici măcar părinții noștri nu văzuseră vreodată un război în vecinătatea noastră. Pe de altă parte, războiul a adus cu el o criză economică și energetică, doborând din nou economia care abia începuse să se redreseze pe atunci.

Permiteți-mi să spun câteva cuvinte și despre semnificația morală a războiului.

Războiul este întotdeauna o chestiune morală. Aceasta înseamnă că războiul implică moarte și distrugere, iar eu, ca lider politic, nu pot fi în niciun fel de partea distrugerii și a morții. Prin urmare, sunt în mod fundamental împotriva războiului. Pacea este, de asemenea, o chestiune morală, deoarece înseamnă viață, libertate și prosperitate. Dacă trebuie să aleg între război și pace, nu există nicio îndoială că voi alege pacea.

Pe de altă parte, în nicio epocă, libertatea, prosperitatea, securitatea nu au venit niciodată dinspre Est, dinspre Rusia. Eu nu am văzut încă niciodată pe cineva care să vrea să plece din România și care să nu se îndrepte spre Vest, ci spre Est. Nici eu și nici generațiile care m-au precedat nu am văzut o emigrare în masă spre Moscova, dar da, am trăit-o și o trăim, din păcate, spre țările din Vestul și Nordul Europei. În plus, experiența noastră istorică ne arată că, cel puțin din 1848, dar putem căuta și exemple anterioare, Revoluția maghiară și mișcările pentru libertate au fost în mare parte combătute împreună cu rușii sau chiar de către ruși înșiși. Așadar, libertatea nu a venit de acolo.

De aceea, am condamnat agresiunea rusă din primul moment, atât eu, cât și Uniunea.

Este, deja, o altă discuție faptul că în război lucrurile sunt întotdeauna mai complicate decât propaganda războiului ar vrea să o simplifice. Toată lumea este preocupată de întrebarea: când se va termina războiul?

În ultima luna jumătate ne-am întâlnit de mult ori cu membrii comunității noastre, iar această întrebare a revenit întotdeauna.

Întotdeauna se încheie cu o încetare a focului și cu un acord de pace. Și acest război se va încheia la un moment dat. Să sperăm că acest moment va veni cât mai curând, pentru că, cu cât durează mai mult, cu atât pierderile sunt mai mari, cu atât vor fi mai mulți morți, mai multă distrugere.

Noi nu suntem implicați direct în război, dar și noi trebuie să luăm în considerare pierderile cauzate de acesta.

Apropo, maghiarii din România și, în general, din Bazinul Carpatic, dacă îmi permiteți să spun așa, nu au câștigat nimic în urma niciunui război din ultima sută de ani. Toate le-au adus, ne-au adus doar pierderi.

Așadar, cu siguranță nu suntem interesați de război, de conflict, de moarte și distrugere, ci de cooperare, pace, prosperitate și o perspectivă pentru viitor, o perspectivă pentru viață.

Și da, dacă privesc din această perspectivă, este atât o chestiune morală, cât și una foarte pragmatică.

Dragi prieteni!

Atunci când, la începutul lui 2022, a izbucnit războiul dintre Rusia și Ucraina, atât Guvernul, cât și noi a trebuit să regândim sarcinile și să ne redefinim prioritățile.

Am considerat că este corect să nu renunțăm la planurile noastre de dezvoltare, ci să facem tot posibilul pentru a atenua efectele crizei economice și energetice sau, cum tot spuneam noi: stingem focul cu o mână și construim cu cealaltă.

În această situație, activitatea noastră guvernamentală este caracterizată de priorități foarte clare pentru a ne proteja împotriva crizei și a construi pentru viitor:

1. am protejat oamenii și economia de creșterea prețurilor la energie;
2. nu i-am abandonat pe pensionari, am inițiat creșteri ale pensiilor peste inflație;
3. transpunem, treptat, propunerile noastre de politici familiale în măsuri guvernamentale, pentru că familiile sunt importante pentru noi;
4. dezvoltăm țara - modernizăm infrastructura de transport într-un mod fără precedent și dezvoltăm utilitățile din localități conform standardelor secolului al 21-lea.

Deci, pe scurt, asta am făcut în ultimii doi ani: pe de-o parte, am protejat cât mai mult posibil oamenii și economia de efectele crizei, iar pe de altă parte, am dezvoltat și modernizat comunitatea, localitățile, țara.

Aș putea continua la nesfârșit să înșir realizările noastre, dar nu vreau să le iau pâinea celor care au muncit cel mai mult pentru ele. Miniștrii noștri le vor prezenta detaliat. Așadar, aș dori să menționez câteva lucruri pe care le putem revendica ca fiind ale noastre, chiar dacă nu au fost realizate de ministerele pe care le conducem.

De exemplu, noi am inițiat reglementarea prețurilor la energie: fără reglementarea prețurilor de către autorități, astăzi, facturile la gaz ar fi de două, iar cele de electricitate de cel puțin două ori și jumătate mai mari.

De asemenea, am aplicat reglementarea prețurilor la energie și în cazul sectorului economic și al instituțiilor publice. Datorită acestui sprijin, întreprinderile mici și mijlocii, instituțiile de învățământ, spitalele, bisericile, serviciile sociale, companiile alimentare și producătorii de produse farmaceutice au acces la energie electrică la jumătate de preț.

Tot noi am fost cei care au propus ca Guvernul să mărească pensiile astfel încât acestea să acopere creșterea costurilor. Calculele sunt complicate, dar rezultatul este unul clar. Guvernul a obținut o creștere a pensiilor mult mai mare decât prevede legea. Cu alte cuvinte, pensionarii nu au fost compensați ulterior pentru inflație, ci în timp real.

Cel de-al treilea exemplu al meu este încă de dinaintea războiului. Cel mai bun mod de a consolida comunitatea este de a folosi instrumentele guvernamentale, pe lângă consolidarea identității, și pentru a consolida familiile. De aceea, în 2022, am majorat semnificativ alocația copiilor - la 600 de lei pentru copiii sub 2 ani și copiii cu dizabilități și la 243 de lei pentru copiii de peste 2 ani.

Sunt deosebit de mândru că, în ultimii patru ani, am abordat și probleme specifice comunității maghiare care, pentru mult timp, au fost ținute închise în sertare de către guverne.

Localitățile noastre pot folosi în mod oficial propriile steaguri și steme, dar, din păcate, acest lucru a adus cu sine și multe atacuri, lucru pe care nu-l putem evita în acest moment.

Nu putem evita faptul că tot felul de persoane nechibzuite ne dau în judecată, nici faptul că unii judecători decid după bunul lor plac, după propriile lor valori și care, în unele cazuri, nu fac dreptate.

Atunci când, în urmă cu mulți ani, fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, a spus despre limba maghiară că este ”limba cailor”, plângerea noastră a fost respinsă de către un judecător pe motiv că nu a existat nicio discriminare, deoarece calul este un animal simpatic. Ne spune judecătorul acest lucru.

Deci, ne-am întâlnit și cu astfel de justificări. Suntem furioși și trebuie să clarificăm, prin schimbări legislative, articolele interpretabile în privința folosirii simbolurilor comunității și a limbii materne. Trebuie să ne asigurăm ca nici un judecător să nu aplice propriile sale idei în locul legii. Dar, cu toate acestea, am făcut un pas semnificativ înainte.

Dragi prieteni!

În principiu, consider activitatea noastră guvernamentală ca fiind una de succes și mă bucur să văd că nu sunt singurul. Cercetările noastre arată că peste două treimi dintre maghiarii din România au aceeași părere.

Acest rezultat este unul remarcabil având în vedere că, în general, în rândul comunității noastre nivelul de încredere în Guvern și în instituțiile publice este unul scăzut.

Mai simplu spus, există doar două lucruri de care maghiarii sunt cu adevărat mulțumiți: de administrația locală și activitatea guvernamentală a Uniunii.

Dragi prieteni!

Alături de succese, trebuie să menționez și unele întârzieri și restanțe.

Consider că unul dintre eșecurile coaliției de guvernare a fost faptul că nu ne-am folosit de oportunitatea oferită de majoritatea constituțională. Este rar ca un Guvern să aibă o majoritate de două treimi cu care ar putea să modifice Constituția. Am ratat această șansă, dar trebuie să recunosc că nici războiul, care a izbucnit în vecinătatea noastră, nu ne-a venit în ajutor.

Am învățat din politică că degeaba ai dreptate dacă nu ai putere, adică majoritate. Acesta este și cazul Constituției, dar și al Legii Statutului Minorităților. 

Legea Statutului Minorităților face parte din acordul de coaliție și, prin urmare, face parte și din programul de guvernare. Acest lucru arată că nu numai că ne-am dorit-o, dar am reușit să ne convingem și partenerii politici să o accepte.

Războiul nu ne-a ajutat nici aici. Conflictele armate nu sunt, de obicei, benefice pentru problemele minorităților, nici în această regiune, nici în altă parte, deoarece pot reînvia vechile temeri și prejudecăți și pot crea o nouă atmosferă în doar câteva momente.

Nu am renunțat și nu renunțăm la acest obiectiv, dar nici nu ne-am dorit un eșec sigur.

Eșecuri am avut destule. Aș dori să vă reamintesc că am avut o încercare solidă în 2017, când a existat o criză în Guvernul de atunci și ni s-a cerut ajutorul în rezolvarea acesteia. Am cerut, în schimb, adoptarea Legii Statutului Minorităților. Și care a fost rezultatul? Un eșec. De aceea spun că, așa cum cere și Constituția, noi avem nevoie de garanții juridice instituționale, care să fie fructificate în legi adoptate de Parlament. Avem nevoie de un succes, nu de un alt eșec.

Nu vom acționa nesăbuit, trebuie să așteptăm momentul în care această lege, care este extrem de importantă pentru noi, poate fi transformată într-un succes.

Mai este o problemă care, până în ziua de astăzi ne dă frustrări, cu toată că afirm hotărât că nu a depins de noi. Este vorba despre decizia aderării la spațiul Schengen.

Veto-ul Austriei a fost o decizie mizerabilă. Au invocat motive politice interne care, de altfel, nu au fost rezolvate cu această decizie. Au transmis mesajul greșit, că degeaba am îndeplinit condițiile tehnice necesare aderării la spațiul Schengen – de altfel România le-a îndeplinit acum 12 ani – că dublul standard și un calcul politic stupid pot anula totul. Această decizie a Austriei nu a ajutat deloc la consolidarea solidarității față de valorile comune europene și, cu siguranță, a intensificat euroscepticismul.

Săptămâna aceasta, la București, ministrul austriac al Afacerilor Interne ne-a încurajat amical că suntem pe drumul cel bun. Mulțumim, dar asta acum este prea puțin. Avem nevoie acum mai mult decât o încurajare. Pe lângă îndeplinirea obligațiilor trebuie asigurată și drepturile noastre conform acordului Schengen.

Doamnelor și domnilor, stimați delegați!

Am fost învățat odată că lucrurile cu adevărat importante într-un discurs sunt spuse la început și la sfârșit. Permiteți-mi să spun acum și câteva cuvinte despre politica Uniunii.

Principiul nostru de bază, de la care nu ne abatem sub nicio formă, este că Uniunea Democrată Maghiară din România pune pe primul loc interesele maghiarilor. Da, acceptăm că aceasta este o poziție etnică. Nu vrem și nici nu ne putem, nu e posibil să ne abatem de la ea. Reprezentarea intereselor maghiare înainte de toate. Îndrăznesc să spun, fără nicio exagerare, că pentru asta am muncit în ultimii patru ani, precum și în ultimii 33 de ani. Asta ne-a făcut să fim uniți, puternici și de neclintit. Această valoare comună este mai puternică decât diferențele care ne despart. Am unit comunitatea și am spus că suntem capabili să îi reprezentăm pe toți maghiarii din România.

De mai bine de un deceniu, am dezvoltat un parteneriat puternic, o cooperare strategică, care ia în considerare și respectă interesele fiecăruia, cu coaliția de guvernare din Ungaria și, separat, cu partidele FIDESZ și KDNP. Acesta este un lucru fără precedent.

Acest lucru - deși au existat unele încercări puternice - nu a putut fi perturbat de nimeni și în nicio circumstanță.

Atunci când a fost nevoie ne-am ajutat reciproc, au existat multe exemple în acest sens în ultimii patru ani, ne-am ascultat întotdeauna unii pe ceilalți. Acesta este marele nostru succes comun, realizarea noastră. Dacă dorim să schimbăm acest lucru, există o singură cale. Prin a consolida și mai mult acest parteneriat.

Atunci când, după 2009, în 2016 și în 2020 am căutat să ne unim forțele cu actori ai politicii transilvănene din afara UDMR, am fost ghidați de aceeași dorință, ba mai mult, de aceeași pasiune, ca maghiarii din România să aibă o reprezentare puternică. Nu a fost o decizie ușoară, nici în 2016, nici în 2019, nici în 2020, dar știu sigur că de fiecare dată a fost cea corectă.

Într-un final, doamnelor și domnilor, permiteți-mi să le mulțumesc tuturor celor care au lucrat cu noi și cu mine în ultimii patru ani.

Organizațiilor locale și regionale, tuturor colegilor din Prezidiul Executiv, celor două grupuri politice care au reprezentat, cu fermitate, interesele maghiarilor din România în Parlament, colegilor din București, din Guvern și din consiliile locale, primarilor, președinților de consilii județene, vicepreședinților și viceprimarilor, miniștrilor și secretarilor de stat, miilor de reprezentanți ai consiliilor locale, bisericilor, grupurilor de opinie, organizațiilor societății civile care sunt alături de noi și, nu în ultimul rând, miilor de voluntari.

Da, am avut succes împreună. Realizările noastre sunt comune.

Nu în ultimul rând, permiteți-mi să le mulțumesc pentru acești ultimi patru ani maghiarilor din România, care, recunoscând interesul național comun, au sprijinit Uniunea la toate alegerile.  

Vă mulțumesc pentru atenție!