„Cazul Mikó stabilește un precedent care ar putea crea posibilitatea ca situații deja soluționate în sfera dreptului la proprietate să devină reversibile, să se pună sub semnul întrebării, cu ajutorul unor instrumente instituționale și juridice, principiul conform căruia bisericile pot revendica dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile care le-au fost confiscate și apoi restituite. Este de temut faptul că un astfel de demers ar stârni îngrijorare și în privința statului de drept”, a declarat președintele UDMR, Kelemen Hunor, joi, 30 aprilie, la Strasbourg, la reuniunea Intergrupului pentru minoritățile tradiționale din cadrul Parlamentului European.

Cu acest prilej, el a prezentat istoricul cazului Mikó, situația respectării dreptului de proprietate în România și stadiul actual al procesului de  restituire a imobilelor sau de acordare a unor despăgubiri.

Președintele UDMR a adăugat că nu se poate exclude pericolul ca ceea ce s-a petrecut în cazul Mikó să se extindă și la celelalte biserici istorice, să fie pus sub semnul întrebării întregul proces al retrocedărilor. „Implicațiile acestui caz, atât cele care țin de drepturile minorităților, cât și cele care privesc dreptul la proprietate, sunt la fel de importante. De aceea, nu putem trece sub tăcere ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme în legătură cu acest caz”, a declarat Kelemen Hunor în fața membrilor Intergrupului minorităților tradiționale adăugând că, în România, stagnează și procesul de implementare a drepturilor lingvistice, un exemplu în acest sens fiind situația de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, unde nu sunt respectate drepturile maghiarilor prevăzute în Legea Educației.

Reuniunea Intergrupului pentru minoritățile tradiționale din cadrul Parlamentului European a fost condusă de Gál Kinga, co-președinta acestui grup de lucru, inițiatorii reuniunii fiind europarlamentarii UDMR Winkler Gyula și Sógor Csaba. Cazul Mikó, a reamintit Winkler Gyula, a mai figurat în trecut pe agenda acestui intergrup.

”Tema  reuniunii de astăzi, pe care am inițiat-o împreună cu colegul meu Sogor Csaba,  privește un caz specific maghiarimii din România și pe care am avut deja ocazia de a-l face cunoscut în septembrie 2012 și anume: cazul Mikó”, a subliniat Iuliu Winkler. El a arătat că europarlamentarii UDMR au prezentat detaliile acestui caz în informări adresate comisarului european Viviane Reding și lui Jose Manuel Barroso, fostul președinte al Comisiei Europene, noua conducere a Comisiei Europene fiind, de asemenea, înștiințată cu privire la ultimele detalii ale acestui caz.

„Informările făcute de noi au primit răspunsuri care s-au reflectat asupra detaliilor cazului, deși răspunsurile oglindesc, în mare măsură, același tip de abordare pe care l-am putut constata și față de Inițiativa Cetățenească Europeană pentru protecția minorităților naționale. Astfel, se face referire la faptul că, în România, sunt încălcate drepturi ale cetățenilor care aparțin minorităților naționale, însă ei consideră că rezolvarea acestei probleme este o chestiune de politică internă a țării”, a afirmat europarlamentarul UDMR.

El a subliniat importanța faptului că acest intergrup al Parlamentului European a fost informat de către însuși președintele Uniunii, Kelemen Hunor, despre situația comunității maghiare din România, despre încălcările drepturilor acestei comunități.  

Președintele UDMR și-a început discursul subliniind că, la opt ani de la aderare, despre anumite aspecte ale politicii față de minorități a unei țări membre în UE, încă mai trebuie vorbit, ca despre probleme de actualitate. Această situație a devenit posibilă deoarece evenimentele perioadei recente pun în pericol drepturile deja câștigate.

„Maghiarimea din România este una dintre cele mai numeroase minorități tradiționale din Europa. Pentru a-și dobândi drepturile, după Revoluția din 1989, ea a recurs la instrumentele democrației reprezentative. Comunitatea noastră a fost interesată în construcția unui stat european în care să poată obține drepturile sale specifice în urma unui dialog cu majoritatea și căutându-și parteneri internaționali. Am fost nevoiți să reîncepem de la zero construirea comunității. Încă de la început, suntem reprezentați în Parlament și am sprijinit cu fermitate integrarea euro-atlantică a țării. Lupta pentru aceste valori nu o vom abandona nici de acum înainte”, a declarat, la reuniunea de la Strasbourg,  Kelemen Hunor, potrivit căruia din punctul de vedere al drepturilor minorităților, în România au fost trei perioade distincte: prima perioadă, caracterizată de conflicte interetnice acute, s-a încheiat în 1993, când România  fost primită în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. A urmat cea de-a doua perioadă, în care reprezentanții minorității au fost animați mai ales de speranța că, într-un timp relativ scurt, majoritatea va putea fi convinsă și aspirațiile comunității vor putea fi satisfăcute. Această a doua perioadă a durat până la aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, când actorii politici și populația României au fost influențați de necesitatea integrării, fiind obligați de criteriile de aderare pe care trebuiau să le îndeplinească țările candidate, inclusiv în sfera drepturilor minorităților. A urmat cea de-a treia perioadă, în care aplicarea drepturilor minorităților a încetinit, odată cu încetarea presiunii reprezentate de așteptările factorilor din afara țării.

„La sfârșitul anului trecut, în cazul Mikó a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă care a făcut ca problema minorităților din România să revină la ordinea zilei în totalitatea ei, nu numai în interiorul țării, ci și în Europa și în Statele Unite. Acest caz poate servi drept tablou clinic al ultimilor 25 de ani, la fel și regresul, sau tentativa de provocare a unui regres, care a avut loc în sfera drepturilor lingvistice. Acestea sunt semnale de alarmă care arată că, în pofida eforturilor comune ale minorității și ale unei părți a majorității, există pericolul unui regres. Dacă astăzi nu am fi vigilenți, atunci ar putea fi amputate, știrbite, chiar drepturile câștigate”, le-a explicat europarlamentarilor Kelemen Hunor. El s-a referit și la angajamentul asumat de România prin legi care prevăd restituirea către proprietari, de către stat, a bunurilor care le-au fost confiscate în perioada comunistă. El a amintit că, în cazul retrocedării imobilelor bisericilor, în anul 1999 a fost dată o Ordonanță de Guvern, printr-o a anexă în care statul român și-a asumat mai întâi restituirea în natură a 30 de imobile, iar ulterior a altor 60 de imobile. Printre imobilele retrocedate în acest fel s-a numărat și clădirea Colegiului Székely Mikó, restituită Eparhiei Reformate din Ardeal, de la care fusese confiscată, printr-o singură trăsătură de condei, în 1948. Cu privire la atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Kelemen Hunor a precizat că cei trei membri ai comisiei puși sub acuzare și apoi condamnați fiecare la 3 ani de închisoare cu suspendare - Markó Attila, Marosán Tamás și Silviu Clim – nu au luat decizii, ci doar au pus în aplicare prevederile unei Ordonanțe a Guvernului.

Kelemen Hunor i-a informat pe membrii Intergrupului că, până în 2014, moment în care, din cauza acuzațiilor, activitatea Comisiei a încetat aproape în totalitate, aceasta a restituit 1.100 de imobile către bisericile comunităților minorităților, ceea ce reprezintă 60 la sută din numărul imobilelor confiscate. Președintele UDMR și-a exprimat, totodată, regretul cu privire la blocarea procesului de restituiri, precum și faptul că, din cauza nerecunoașterii dreptului de proprietate, sunt periclitate și valorile fundamentale ale statului de drept.

La reuniunea de la Strasbourg, Intergupul pentru minoritățile tradiționale din cadrul Parlamentului European a decis ca, în cazul Mikó, să i se adreseze printr-o scrisoare lui Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene. Scopul acestui demers este de a se obține o reacție din partea Comisiei Europene la încălcarea drepturilor în România prin renaționalizarea proprietății Eparhiei Reformate din Ardeal, o privare a comunității maghiare din România de drepturile sale.

În același timp, europarlamentarii prezenți, la propunerea europarlamentarului Sogor Csaba, au convenit, în unanimitate, că este necesar ca, așa cum a procedat Partidul Popular European,  și celelalte familii de partide politice europene să organizeze audieri publice pe tema protecției minorităților tradiționale europene, făcând, astfel, să crească șansele ca, în viitor, această problematică să ajungă pe agenda sesiunii plenare a Parlamentului European.