Într-o scrisoare adresată lui Gianni Buquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, președintele UDMR, Kelemen Hunor, prezintă o serie de evoluții contradictorii pe care le-a constatat în domeniul drepturilor minorităților naționale din România. După cum se știe, în urmă cu câteva zile, pe 30 aprilie, la Cluj s-a desfășurat, în organizarea Ministerului de Externe și a Universității „Babeș-Bolyai”, o conferință prin care s-a marcat împlinirea a 20 de ani de când România a ratificat, prima, Convenția-cadru privind Protecția Minorităților, adoptată de Consiliul Europei.

În mesajul trimis președintelui Comisei de la Veneția, Kelemen Hunor a subliniat faptul că maghiarii constituie cea mai numeroasă comunitate națională minoritară din România, chiar și din Uniunea Europeană, cu toate acestea, reprezentanții săi nu au fost invitați să participe la acest forum. Organizatorii au uitat de asemenea să invite și alte instituții importante, cum ar fi Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale din România.

„Considerăm că această abordare este absolut jignitoare și antidemocratică, și pune sub semnul îndoielii seriozitatea angajamentului autorităților române față de dialogul cu comunitățile naționale și colaborarea cu acestea. Poziția noastră fermă este aceea că nu statul trebuie să decisă și să aprecieze că România duce o politică exemplară în sfera protecției minorităților naționale, ci organizațiile minorităților trebuie să evalueze calitatea măsurilor care se răsfrâng asupra soartei lor”, a arătat președintele UDMR, în scrisoarea menționată. Kelemen Hunor a subliniat importanța faptului ca una dintre cele mai semnificative instituții ale Uniunii Europene să obțină informații despre starea minorităților naționale nu doar prin intermediul unor conferințe de fațadă, ci să solicite relatări și din partea organizațiilor de reprezentare a minorităților naționale. Acesta este motivul pentru care președintele Uniunii a sintetizat, în 14 puncte, cazurile de încălcare a drepturile minorităților naționale, precum și situația actuală a respectării legilor relevante în acest sens.

Mai întâi, el a atras atenția asupra cazului Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș unde, de ani de zile, nu se reușește înființarea unei facultăți de sine stătătoare cu limba de predare maghiară, cu toate că articolul din Legea Educației este lipsit de echivoc, prevede în mod clar această posibilitate, iar aceeași lege a fost aplicată cu succes la Universitatea „Babeș-Bolyai”.

Prefectul județului Covasna a sancționat cetățeni de etnie maghiară pentru intonarea în spațiu public a imnului maghiar, iar prefecții județelor Mureș, Harghita și Covasna îi sancționează în mod constant pe primari din cauza utilizării simbolurilor naționale.

Dreptul folosirii limbii materne în tribunale și judecătorii nu există decât în textul de lege, în realitate, instituțiile judiciare nu angajează traducători și interpreți pentru desfășurarea proceselor de judecată. În cazul adminisrațiilor publice locale, această lege de asemenea este aplicată doar tangențial – o parte din autoritățile locale refuzând pur și simplu să amplaseze inscripționări și indicatoare de străzi bilingve.

Deși legea prevede că, în localitățile unde ponderea unei minorități naționale depășește 20 de procente, garantarea bilingvismului este obligatorie, autoritățile locale nu alocă fondurile necesare pentru aplicarea legii: nu există formulare bilingve și nici un număr suficient de funcționari cu competențe lingvistice. Statul român nesocotește în mod constant recomandarea Uniunii Europene, potrivit căreia statele membre trebuie să aibă în vedere particularitățile istorice și lingvistice ale regiunilor, respectiv tradițiile acestora. De fiecare dată când se dezbate public subiectul reorganizării regiunilor, nu sunt luate în considerare specificitățile culturale, lingvistice și istorice ale acestora. În cel mai recent proiect de Strategie Națională de Ordine Publică al Ministerului Afacerilor Interne, năzuințele de autonomie ale comunităților minorităților națione sunt considerte drept factori de risc pentru siguranța națională.

Acest lucru este pur și simplu inacceptabil și contravine numeroaselor recomandări ale Consiliului Europei, precum cele menționate în Raportul Kalmár, adoptat în 2014, cu privire la situaţia şi drepturile minorităţilor naţionale în Europa. Încă din anul 2012, Ministerul Afacerilor Externe refuză să elaboreze raportul privind implementarea drepturilor prevăzute în Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, în pofida solicitărilor constante din partea Uniunii Democrate Maghiare din România, care a elaborat propriul său raport alternativ.

De asemenea, restituirea imobilelor bisericești și comunitare a fost practic sistată, cu toate că procesul de retrocedare este reglementat prin lege. În 2014, printr-o hotărâre judecătorească, a avut loc prima re-naționalizare – clădirea Colegiului Székely Mikó a fost luat din proprietatea Bisericii Reformate, căreia îi fusese anterior restituită p cale legală. Considerăm că a fost încălcat cadrul cooperării dintre comunitatea maghiară și guvernul român, astfel încât solicităm Consiliului Europei și instituțiilor Uniunii Europene din domeniul protecției minorităților naționale, să acorde o atenție specială modului în care sunt respectate, în România, drepturile minorităților.

Începând din 1989, Uniunea Democrată Maghiară din România a obținut, folosind instrumentele democrației, numeroase drepturi pentru minorități, rezultatele sunt remarcabile, însă, noi considerăm că acesta este un proces care nu a luat sfârșit. Minoritățile naționale îmbogățesc caracterul multicultural al țării, iar drepturile minorităților nu-i privează de nimic pe cetățenii care aparțin majorității. Considerăm că relația dintre statul român și minoritățile naționale trebuie situată pe baze noi.

UDMR solicită o legislație în domeniul minorităților similară celei aplicate cu succes în alte țări membre în Uniunea Europeană. Extinderea drepturilor comunitare nu compromite integritatea statului român, iar autonomia și regionalizarea nu atentează la unitatea țării. 

Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) împreună cu Uniunea Federativă a Naționalităților Europene (FUEN), cere Uniunii Europene să emită o directivă cu privire la protecția minorităților, cu caracter obligatoriu pentru țările membre și a cărei aplicare să o poată verifica în mod eficient, prin intermediul unui sistem de monitorizare activă.

În încheierea scrisorii, Kelemen Hunor subliniază că în relația dintre stat și minoritățile naționale, trebuie să prevaleze dialogul, buna credință și încrederea, ceea ce nu s-a întâmplat la conferința de la Cluj, unde, pentru statul român, minoritatea maghiară din România a fost pur și simplu inexistentă.