Au trecut două decenii și jumătate de când putem celebra diversitatea culturală și spirituală în România, fără temerea viscerală că a fi ”altfel” înseamnă o povoară de neîndurat.

Istoria acestei țări, dar și cea a Europei consemnează o serie de momente care au dus la dispariția individului pentru simplul fapt că avea o altă limbă, o altă religie, păstra alte obiceiuri și tradiții, făcea parte dintr-o altă cultură decât cea care îl înconjura. În acele vremuri, vina de a fi ”altfel” atrăgea după ea implicit cele mai crunte pedepse. Acest fapt trebuie spus, ca acele orori să nu se mai repete, ca membrii comunităților etnice să fie la adăpost de toate amenințările care au fost cât se poate de reale și palpabile în acele vremuri.

Astăzi, la 25 de ani de la prăbușirea ultimei dictaturi totalitare din Europa, care s-a afirmat și ca inamic al acestei diversității sub toate formele ei, putem trăi cu speranța că am învățat din acele represalii absurde și că nu trebuie să părem ”la fel” ca să fim fericiți în patria noastră.

Cele douăzeci de comunități minoritare care trăiesc și astăzi în România – albanezii, armenii, bulgarii, cehii, croații, germanii, grecii, evreii, italienii, macedoneni, maghiarii, romii, rușii lipoveni, ruteni, polonezii, sârbii, slovacii, tătarii, turcii și ucrainenii – au adăugat și adaugă în continuare bogăție la cultura și spiritualitatea acestei țări, diversitate care are și astăzi nenumărate mărturii, dacă ne uităm mai atenți în jurul nostru. Putem vedea, că a fi minoritar nu este sinonim cu valorile ”minore”.

Aceste valori certe le sărbătorim astăzi. Iar pentru a avea în continuare parte de ele, nu trebuie să ne amintim de existența lor doar atunci când ne referim la valorile și rădăcinile noastre europene, ci zilnic, fiindcă în fiecare moment trebuie să știm să apreciem ceea ce avem. Doar astfel poate avea această țară un viitor solid, fundamentat pe valori și bogății trainice.

Aprecierea constantă a diversității înseamnă pace, prosperitate și respect pentru viitor. Înseamnă că le dorim semenilor noștri, membrii ai diferitelor comunități etnice, aceeași bunăstare pe care ne dorim nouă înșine. Această dorință nu ne face mai săraci, din contră, ne umple de bogăție în fiecare zi.

Cu aceste gânduri îi urăm României un viitor viu colorat, cu încă douăzeci de nuanțe adăugate la culoarea de bază!

LACZIKÓ ENIKŐ, secretar de stat,  Departamentul pentru Relații Interetnice

18 decembrie 2014