Discursul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, susținut joi, 31 mai, la conferința intitulată „Utilizarea limbilor în administraţiile locale şi regionale”, organizată  la Băile Bálványos, cu ocazia întrunirii Comisiei de Guvernanță a Congresului Autorităților Locale și Regionale a Consiliului Europei

Doamnelor și domnilor!

Stimați invitați!

Salut prezența d-voastră aici, în Transilvania, pe pământul nostru natal. Vă mulțumesc tuturor pentru că ați acceptat invitația noastră. 

Acum câțiva ani am întâlnit un tânăr antreprenor care, deși avea mult succes în Europa de Vest, a decis să se întoarcă acasă. Când l-am întrebat de ce a luat această decizie, de ce a părăsit locul unde a devenit un antreprenor de succes, unde se bucura de un nivel de trai mai bun, de îngrijire medicală mai bună, a răspuns, fără ezitare, "pentru că în Transilvania mă simt acasă ".

Era atât de simplu pentru el... Iar noi, cei din Transilvania, înțelegem foarte bine decizia acestui tânăr, pentru că suntem mulți cei care credem că acesta este locul în care suntem cu adevărat acasă.

Mulți spun că, în ciuda aspectului său sălbatic și sumbru, regiunea are o căldură inexplicabilă, ceea ce îi conferă, incontestabil, un aer primitor, o atmosferă familială, de acasă.

Am organizat această conferință în Ținutul Secuiesc,  pentru a vă prezenta pământul nostru natal, meleagurile în care ne-am născut și în care trăim. Este foarte important să promovam aceste meleaguri, cu tradițiile și valorile noastre, este foarte important să promovăm  Transilvania.

După cum știți, România este o țară din Europa Centrală și de Est, din care face parte și Transilvania.

România este țara în care trăim, de peste 100 de ani, noi , cei din Transilvania - maghiari, români și germani.

Dacă aș vrea să descriu Transilvania printr-o singură expresie, aș spune că acesta este locul în care viitorul și trecutul s-ar putea îmbina într-o armonie perfectă.

Ca să vă dau un singur exemplu: Festivalul de film de la Cluj-Napoca, aflat acum în plină desfășurare, este cel mai mare eveniment din regiune. Creațiile de excepție ale unor realizatori de film contemporani pot fi vizionate de un public internațional chiar în piața centrală gotică a orașului și doar la câțiva kilometri distanță, în Castelul Bonțida, cunoscut și sub numele de Versailles al Transilvaniei.

Desigur, pentru cei care nu au vizitat încă regiunea noastră, primul lucru la care  se gândesc atunci când vorbim despre de Transilvania este, cu siguranță, contele Dracula și bineînțeles...vampirii. Din fericire, de la prăbușirea comunismului și apoi, după intrarea în UE, aceste stereotipuri au început să dispară și tot mai mulți oameni au început să cunoască adevărata poveste a Transilvaniei, o poveste cu și despre oameni de succes, cu valori și tradiții.

Oamenii acestor meleaguri sunt cei care știu cum a devenit Transilvania o parte a României după primul și cel de al doilea război mondial, ei știu că o comunitate maghiară de aproape 1,3 milioane de oameni trăiește în această regiune, cea mai mare minoritate națională autohtonă din Europa. Timp de secole, Transilvania a fost granița de est a Europei Occidentale, la fel cum România reprezintă astăzi granița estică a UE. Prin urmare,  credeți-ne, nu suntem doar buni cunoscători ai geopoliticii, avem ceva mult mai profund- o experiență istorică pe aceste meleaguri încărcate de istorie, de o istorie a noastră de peste 100 de ani.

România își sărbătorește aniversarea a 100 de ani în acest an. Sunt 100 de ani, de când am devenit din majoritate o minoritate, ceea pentru noi nu poate fi un motiv de sărbătoare astăzi, mai ales având în vedere faptul că,  promisiunea făcută minorităților naționale cu ocazia Marii Uniri nu a fost nici până în prezent respectată. Prin urmare, am renunțat să asistăm la evenimentele din secolul trecut, considerăm că este mult mai constructiv să privim spre secolul următor, dorința noastră este să construim un viitor sigur, stabil pentru generațiile următoare.

Este în interesul nostru, al tuturor, ca România să fie un stat puternic, dezvoltat și modern, în care comunitățile minoritare trăiesc în pace, siguranță și se bucură de respect reciproc.

Dacă lucrurile stau așa, atunci care este problema?

Maghiarii doresc să trăiască în pace, iar atunci când un politician european răsfoiește materialul elaborat de diplomația română, află că problema minorităților naționale a fost rezolvată în mod exemplar în această țară - și își amintește bineînțeles că și șeful statului este de etnie germană.

Nu este ușor în această situație să aducem argumente în favoarea noastră. Este dificil de prezentat soarta maghiarilor în România, când unele minorități naționale sunt percepute ca surse de conflict și sunt considerate un factor de destabilizare.

Cu toate acestea, citim despre România că a rezolvat problema minorităților naționale – adică, nu există nicio problemă în acest sens. Cu alte cuvinte:  nu există o problemă minoritară, dar ceea ce nu există, pare totuși a fi un factor de destabilizare. Atunci, mai exact, ce se întâmplă?

Încercați să înțelegeți daca puteți.

Vă asigur că minoritățile naționale au o problemă în România. Nu este la fel ca a celor din Ucraina sau Turcia.

Există două diferențe semnificative în comparație cu aceste țări. Pe de o parte, nu ne aflăm la limita dintre  privarea totală a drepturilor și a recunoașterii noastre ca minoritate. Pe de altă parte, nu suntem nici un factor destabilizator. Și vă spun mai multe detaliat.

Știți și d-voastră că emanciparea unei minorități înseamnă o călătorie lungă și deseori fără o finalitate concretă. Sentimentul de incompletitudine nu este provocat de lipsa drepturilor minorităților, ci de deficiențele formale în ceea ce privește aplicarea drepturilor garantate prin lege.

Suntem într-o situație similară și noi, comunitatea maghiară din Transilvania, care, după cum am mai spus, numără nu mai puțin de un milion și jumătate de membri. Pe parcursul celor două decenii după schimbarea regimului comunist, parțial, în contextul procesului de democratizare și parțial în cursul procesului de aderare la UE, au fost adoptate unele decizii în vederea garantării câtorva drepturi pentru minoritățile naționale. Mai exact, România a acționat ca un elev eminent - deoarece își concentra toate elementele pe care le avea la îndemână ca să se alăture elitei europene, și anume Uniunii Europene și Alianței Nord- Atlantice (NATO).

Ei bine, în ultimii 10 ani, studentul eminent a devenit mai comod, nu s-a mai concentrat pe acest capitol. Unele legi nici nu au fost elaborate, iar cele care au fost adoptate, sunt adesea ignorate. Să nu înțelegeți greșit, nu este vorba despre niște legi ezoterice, care să asigure extra drepturi minorităților naționale. Este vorba despre normalitate într-o țară a Uniunii Europene.

Proiectul nostru de lege privind autonomia culturală a fost în parlament de mai bine de zece ani, dar nu a existat încă voința politică din partea majorității pentru a fi adoptat, deși este un drept fundamental la nivel comunitar, este instituirea unui sistem instituțional în domeniul educației, culturii și informării în masă, pentru a ajuta păstrarea identității comunităților minoritare.

În acest context se află, de exemplu, legea retrocedării, a cărei nerespectare, oricum o analizăm, vizează sacralitatea proprietății private și, în cazul nostru, restituirea proprietăților bisericești. Noi, maghiarii, minoritățile, suntem afectați, pentru că, atât bisericile protestante, cât și Biserica Catolică au fost puternice în Transilvania, au deținut proprietățile și imobilele care erau destinate comunităților maghiare, săsești și șvabe din Transilvania.

Dar pot menționa aici  și limitarea folosirii limbii materne, încălcarea drepturilor de folosire a limbii materne, hărțuirea liderilor politici sau anomaliile continue legate de educația în limba maghiară - toate acestea sunt încălcări ale legilor deja adoptate. Pentru noi, este o experiență pe care o trăim zilnic.

În majoritatea administrațiilor locale, unde sunt adoptate cele mai importante decizii care vizează în mod direct cetățenii, totuși, încă se respinge ideea folosirii limbii materne pentru comunitățile minoritare.

Putem spune multe despre aceste aspecte și vom continua să o facem astăzi, deoarece tema principală  a conferinței este construită în jurul acestei probleme, a folosirii limbilor minoritare în administrațiile locale și regionale europene.

Pentru Uniunea pe care o conduc, acesta este unul dintre obiectivele principale: eliminarea discriminării față de minoritățile naționale.

Dar să abordăm această problemă dintr-o altă perspectivă!

Ce are de câștigat o țară dacă nu există pace, armonie și încredere între locuitorii săi și comunitățile care o alcătuiesc?

Sunt politician și nu sunt naiv. Știu că acest lucru poate fi un beneficiu politic pe termen scurt. Știu că alte conflicte politice pot fi ascunse prin căutarea țapilor ispășitori. Știu și experimentez faptul că noi, maghiarii, devenim cu ușurință țapi ispășitori în momentul în care elita politică din România se confruntă cu un eșec.

Luând în considerare toate aceste aspecte, cred că nu vă îndoiți nici d-voastră de faptul că pacea, armonia și încrederea reciprocă în rândul societății reprezintă baza dezvoltării și prosperității unui stat.

Iar noi putem contribui substanțial la acest aspect, așa cum am contribuit și atunci când România se afla în etapa de pregătire  pentru integrarea euro-atlantică.

În primul rând, prin cunoștințele, experiența, munca și taxele plătite de noi, ca orice contribuabil al acestei țări.

Pe de altă parte, Transilvania este leagănul modernizării și inovării în România. Pot spune cu toată convingerea că, de la breslele de artizanat medievale până la revoluțiile industriale ale secolului al XIX-lea, Transilvania a fost forța motrică a acestei regiuni, secole de-a rândul.

Potrivit datelor oficiale, în România a fost construită o autostradă de 750 km. Știți câți km de autostradă  au fost construiți în Ținutul Secuiesc sau în zonele în care trăiesc mulți maghiari? ZERO KILOMETRI.

Iar în al treilea rând, fără să uităm nici acest aspect, comunitatea maghiară din Transilvania are un rol de liant între cele două țări învecinate, România și Ungaria. Beneficiile economice și culturale în acest sens sunt greu de estimat.

Transilvania este căminul nostru, România este țara în care trăim.

In ultimii 28 de ani, UDMR a fost cel mai puternic protector al drepturilor acestei comunități. De asemenea, am câștigat respectul partenerilor noștri români prin profesionalismul nostru, prin munca noastră susținută în Guvern și în Parlament.

Transilvania este casa noastră, nu vrem să plecăm de aici. Dar nu avem niciun interes ca România să devină o țară fără perspective, cu două viteze, în care Transilvania și comunitatea maghiară se află în cea mai nefavorabilă zonă.

În acest an am pășit și pe scena europeană. Și am pășit cu dreptul. Prin Inițiativa Cetățenească Minority SafePack, UDMR a devenit lider european în domeniul protecției drepturilor minorităților. Luptăm în continuare pentru ca MPSI să facă parte din legislația UE, obligând astfel statele membre să respecte drepturile minorităților.

Desigur, pentru aceasta avem nevoie de aliați, de alianțe puternice.

De aceea v-am invitat la Băile Balvanyos, de aceea am decis să organizăm această conferință în Ținutul Secuiesc.

Vrem să vă prezentăm locurile noastre natale, pământul nostru. Am vrut să vedeți frumusețea și diversitatea acestui peisaj cu ochii d-voastră și să descoperiți personal adevărata față a Transilvaniei. Familiarizați-vă cu comunitatea, istoria, cultura și cunoașteți problemele noastre.

Vrem să vă vorbim nu numai despre problemele noastre, dar și despre valorile și succesele noastre și, mai ales, despre proiectele noastre de viitor.

Întrucât planurile noastre sunt ambițioase, cerem și sprijinul Dumneavoastră. Scopul nostru este să facem auzită vocea Transilvaniei pe scena internațională. Scopul nostru este ca recomandările Consiliului Europei să fie incluse în legislația obligatorie.

Vă rugăm să evaluați situația comunităților din Transilvania din perspectiva minorităților europene și, după ce vă  întoarceți acasă, să vă amintiți că ceea ce este bun pentru minorități este bun și pentru majoritate.

Majoritatea este întotdeauna responsabilă pentru modul în care se simte o comunitate minoritară pe pământul său natal. La fel de adevărat este și faptul că problema minorităților va fi rezolvată atunci când majoritatea va susține acest lucru. În acest moment suntem încă departe de acest aspect.

După cum am mai spus, aceasta nu este o simplă luptă, este foarte multă muncă, o călătorie lungă și dificilă.

Europa este viitorul nostru. Nu există nicio îndoială cu privire la adevărul acestei afirmații, mai ales în aceste vremuri dificile, când Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de conflicte interne și externe.

Acest lucru este valabil mai ales pentru maghiarii din Transilvania - deoarece am învățat, am experimentat acest lucru de secole, luptând când cu turcii, când cu rușii.

Dar am aflat de asemenea că există progres numai acolo unde există pace. Așadar, comunitatea noastră poate să contribuie mai eficient la dezvoltarea țării numai dacă poate să conviețuiască în pace cu ceilalți – și este lăsată să trăiască în pace.

Vă rog să ne sprijiniți în acest demers, să susțineți  eforturile noastre de a crea un cămin pașnic și sigur pentru comunitatea maghiară, o țară în care păstrarea identității noastre nu poate fi pusă în pericol.